Viaţa noastră este ca un fir cu care ţesem încet, în fiecare zi. Un fir de aici, unul de colo, şi vieţile ni se întâlnesc, ni se înlănţuie, împletindu-se în ceea ce suntem.

Rezultatul este o ţesătură minunată, în mii de culori.

În arta vieţii, noi suntem artiştii! Şi ce artişti! Sunt momente în care mai multe fire se împletesc şi totul depinde de priceperea noastră de a le uni într-o ţesătură, de a nu le distruge.

Putem să împletim aceste fire şi să le facem mai trainice sau putem să le rupem sau să ţesem un punct fals, un gol, o iluzie.

Când refuz să-mi împletesc firul cu alte fire, să le ţes împreună şi să fac nod din ele, nu fac altceva decât să invit posibilitatea unui eşec pentru că la prima adiere de vânt mai puternică, firul meu se poate rupe.

Când descopăr puterea dragostei care mă îndeamnă la o asemenea împletire, care face să se nască pânza, devin puternică, de neînvins şi viaţa mea se îmbogăţeşte cu ceea ce au mai bun miile de alte vieţi.

Există fire albe, galbene, roşii, negre, de toate culorile, de toate nuanţele. unele sunt mai subţiri, altele mai groase.

Dar acest lucru contează mai puţin, ce este cu adevărat important este ca ele să se unească!

Iar marele secret este nu doar să fim prezenţi, ca şi cum am fi şi nu am fi acolo, ci să ne unim cu ceilalţi, să ne implicăm, să participăm la crearea noastră.

Dacă facem acest lucru, deja încetăm să mai fim simple fire şi devenim pânză, ţesătură, broderie, o expansiune a frumuseţii, a împlinirii unui ţel.

Rămâne să descoperim forţa care ne îndeamnă să ne alăturăm celorlalţi, să ne unim cu ei, să legăm acel nod.

Oare care ar putea fi dacă nu IUBIREA?

Doar ea este energie pură care ne transformă viaţa într-o broderie vie!