Un rege înţelept l-a întrebat pe un pictor renumit, dacă poate picta pentru el un balaur.

Fericit să-i slujească regelui, pictorul a răspuns "Desigur!" Dar regele l-a întrebat:"Ai văzut vreodată un balaur?"

Pentru că pictorul nu văzuse niciodată aşa ceva, regele l-a sfătuit: "Du-te şi caută mai întâi un balaur, priveşte-l, analizează-l, apoi vino şi pictează-l!"

Pictorul ştia că balaurii sunt figuri din basme dar a început să cugete adânc la îndemnul împăratului.

"Probabil împăratul a vrut să spună să caut un om la fel de rău ca un balaur"...! gândea el.

S-a gândit că cei mai răi oameni se află în închisoare şi merse să caute acolo. Se inspiră din persoana unui criminal fioros.

Se întoarse la rege spunându-i că este pregătit de a începe lucrarea.

Însă regele îl întrebă: "Te atrage acel balaur?"

- "O, nu, nicidecum!" ripostă pictorul.

- "Atunci du-te şi mai caută! Caută un balaur care te atrage şi nu te înspăimântă!"

După ani de meditaţie, pictorul se întoarse la palat spunând: "Am găsit balaurul de care mi-aţi vorbit şi sunt gata să-l pictez!

Este biata mea inimă rea. Pe ea o voi picta!"

Iar pictorul îşi făcu autoportretul şi inima cu tot ce are rău în ea.

Inima, sediul sentimentelor umane! Izvorul răului!

Avea dreptate pictorul? 

Omul, în orgoliul lui urăşte lumina pe care Cuvântul o aduce asupra stării sale. Omul se crede bun sau cel puţin în stare de a se îmbunătăţi, cu toate că Dumnezeu ne spune contrariul.

"Căci dinăuntru, din inima oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, furtişagurile,  (....) " Marcu, 7.21-22

Singura cale de îmbunătăţire este primirea darului Lui Dumnezeu:

"Vă voi da o inimă nouă  (....)"  Ezechiel 36.26