© Stolear Gicu 

1.       Introducere

2.      Aberații și discuții extra Biblice despre iad

3.      Terminologie

4.      Ce spune Biblia despre iad

4.1  Loc

4.2  Loc de pedeapsă

4.3  Loc de despărțire

4.4  De ce vor avea parte oamenii în iad

4.5  De ce poți avea parte în iad

5.      Viață după viață

5.1  Moartea 

5.2  Despărțirea oilor de capre

5.3  Iazul de foc

6.      Concluzie

1.     Introducere

Deja în secolul III în orașul Egiptean Alexandria unul din stâlpii creștinismului Clement de Alexandria a ieșit în arena menționând despre iad unele lucruri, ca și cum că Dumnezeu continuă curățirea omului și după moarte. Origen ucenicul lui Clement îl deranjau foarte tare gândurile despre Blestemul și chinul veșnic care Dumnezeu l-ar pune peste om. Adresându-se către metoda alegorică el spunea că, pedeapsă de fapt este binecuvântarea Lui Dumnezeu, în acest fel oamenii care au mers acolo, ei de fapt s-au dus la o curățire, îndreptarea a păcatelor lor. De fapt această doctrină a fost numită universalizm, care a fost negată la conciliul II ecumenic de la Constantinopol în 553. Grigore de Nissa de asemenea se ținea de ideea dată. În evul mediu el dă de știre universalismul foarte rar. În secolul XIX – a mulți oameni se țineau de universalizm. În 1741 – 1815 a fost fondată Biserica lui Djon Murey care purta numele de Biserica universalistă. De-a lungul anilor au apărut multe abateri despre această temă, și ideile unor predicatori erau acceptate și primită ca învățătură adevărată.

C. Luis  scria în scrisorile Balamutului, sunt două laturi în legătură cu demonii și iadul, în care rasa umană greșește evident. Una este că nu crede în existența lor, alta este că prea mult crede și simte cu privire la lumea de dincolo. Fiind vara aceasta într-o tabără pentru copii din Ucraina s-a făcut un joc, în care au participat toți copii din tabără. și anume erau mai multe puncte de oprire la care copii erau opriți să îndeplinească anumite cerințe. la masa unuia din aceste puncte stătea o soră mascată în vrăjitoare, și scopul ei era să propună copiilor, dacă ei doresc să afle mai mult despre viitor, despre puteri supranaturale, după calculele făcute 96 de copii din 98 au acceptat serviciile ghicitoarei. La prima vedere parcă ar fi un caz banal, dar acest lucru denotă următoare realitate se vede foarte clar că oamenii din ultimele decade ale secolului nostru au un interes special față de lucrurile metafizice. Atunci întrebarea apare, de ce? Unul din răspunsuri este că:

Noi trăim într-o lume tridimensională, lungimea adâncime și lățime, și percepem lumea prin 5 simțuri și anume: văz, auz, miros, pipăit, gust. Acum tot ce există în lumea aceasta și anume fenomenele care sunt primite de creierul nostru prin cele 5 simțuri ele sunt de noi înțelesă și nu prezintă pentru noi un interes deosebit. Spre exemplu dacă iau o piatră în mână ea pentru mine nu este de loc stranie, de ce? Pentru că în lume existe bilioane de pietre, în alte cuvinte există posibilitatea comparației. Ei bine, nu tot așa stau treburile cu lucrurile din dimensiune a 4-a. Adică lumea care noi nu o putem vedea, simți ect. Ea poartă denumirea de lumea cea de dincolo, lumea nevăzută. De ce oamenii nu pot crede în existența iadului pentru că ei nu l-au văzut, nu au ni o dovadă clară a existenței lui în afară de Biblie. Tot așa este și cu Dumnezeu, îngerii, și toate lucrurile transcendente de noi, care nu pot fi percepute, deoarece nu există posibilitatea comparației. Oamenii spun că toate aceste lucruri despre iad, Dumnezeu, sunt doar niște basme Bisericești. Puține ori ați fost acuzați de ce vorbiți despre Dumnezeu, sau spuneți că există iad, auzind ca răspuns - de unde poți tu ști dacă există Dumnezeu, raiul ? parcă ai fi văzut lucrurile date.

Deosebit în urma apariții sutelor de secte și zecile de denominații și miilor de învățături, evident au apărut și interpretări eronate despre iad. Peste tot auzim mărturii ale oamenilor care într-un chip miraculos au fost vizitați de Isus, care în cele din urmă El iar fi lăsat un mesaj despre iad, anumite răpiri la cer sau în iad. Mary K. Baxter  chiar a scris o carte întreagă despre călătoria ei prin iad împreună cu Isus ( revelație despre iad, o descoperire zguduitoare). Românul Gavril Bărnuț, care în lacrimi povestește că există iadul. Acum facem o adresare către cititor, nu vrem să punem piciorul în poartă negând că nu ar fi existat anumite retrăiri, morți clinice cu anumiți oameni. Însă trebuie să avem un barometru foarte clar la astfel de istorioare, și acest barometru desigur este Biblia. De aceea oamenii, care încearcă să se pronunțe asupra astfel de lucruri, ei cad în ocultism cauza fiind simplă: fac doctrină în urma la niște evenimente fie pe plan personal, sau extra.

În ultimele decenii mulți misionari care pleacă în lumea a treia să ducă evanghelia se confruntă cu anumite elemente culturale, la care încearcă să dea un răspuns. Spre exemplu misionarii care merg în într-o cultură animistă, întorcându-se înapoi fac o doctrină întreagă în urma unor experiențe, care sunt sistematizate, și primite ca adevăr dar, care sunt forțate și care nu au nici o bază Biblică, la fel este și cu iadul, și cu multe alte învățături. Ce este iadul? Unde se află ? sunt unele întrebări asupra cărora am vrea să discutăm în lucrarea dată.

2.     Aberații și discuții extra Biblice despre iad

În ultimele decade ale secolului nostru s-au făcut  anumite cercetări științifice, despre lumea cealaltă. Fizica cvantică și anume: fizica particularităților elementare, astro-fizica, spun că omul și universul sunt mult mai complexe decât s-ar părea. științific este demonstrat că după granițele acestei lumi mai există o lume mult mai complex organizată o lume a undelor densitatea căreia este foarte slabă zicea academicul Ф.А.Шипунов. Einstein în formula sa E=mc², arată că tot ce este creat est energie, gânduri, oameni, unde, mașini etc. totul este energie cu o densitate diferită. Lumea de dincolo este compus de asemenea din energii cu o densitatea mult mai mică. și această lume este una or foarte frumoasă unde nu este rău ci doar o pace mare te-nconjoară. Poate că lumea noastră fizică și cea de dincolo nu sunt două lumi diferite ci este o realitate unică care se intersectează, de ce oare noi vedem acea lume doar după moarte ?

Oamenii din antichitatea se pregăteau toată viața pentru moartea lor, își făceau diferite, morminte tainice, piramizi, erau petrecuți din viața aceasta cu servicii funerare speciale, ritualuri care îi petrecea în lumea cealaltă pentru a fi judecat de Dumnezeul lor. La greci, dacă ai fi fost un om bun în viața de pe pământ sufletul pleca în câmpiile lui Elisei, sau în tartar la aida zeul de sub pământ, desigur dacă ai fost un păcătos pe pământ. Ideea iadului predomină în fiecare religie. Musulmanii zic că iadul este Djahan, după moarte sufletul trebuie să treacă peste o punte foarte îngustă cel drept va trece dar cel nedrept va cădea în foc. Catolicii sperie chiar descriu cine și cum va fi chinuit: cei care au bârfit sunt târâiți de limbă, femeile care au omorât copii în pântecele lor hrănesc șerpi veninoși cu sânii lor, curvarii noapte și zi stau doar în foc, bețivii îi acufundă în foc, apoi aceeași procedură în doar că într-un iaz cu gheață. Nu este de mirare  pentru catolici o așa interpretarea în Evul mediu. Teztel care se ocupa cu indulgențele tot în același mod speria oamenii ca ei să-și cumpere indulgențe, oamenii se curăță prin foc pentru cei drepți este o binecuvântare pentru păcătoși este un blestem. Pentru ei iadul este într-o formă de spirală, care se îndreaptă în jos cu fiecare rând care se îndreaptă în jos cu atât mai strașnică pedeapsa. Aceasta este spirala lor.

1.      Cei care nu au făcut nici bine nici rău

2.      Hapsânii

3.       Cei care aveau grijă doar de pântecele lor

4.      Zgârciții

5.      Mânioșii

6.      Ereticii

7.      Ucigașii, sodomiții

8.      Nemulțumitorii, care vorbeau pe  la spate pe alți

9.      Ultima treaptă însăși diavolul

Ultimul rând sau platforma plată unde îi așteaptă satana pe toți este ultima starea și anume un iaz plin cu gheață (apă rece). Emanuel Swedenborg în lucrarea s-a zicea: însuși Dumnezeu este rai pentru cei Sfinți și iad pentru cei păcătoși. Raiul este o stare mai aproape de Dumnezeu, iar iadul este o stare îndepărtată de El, ori lăsat. D”ante Alligere în capodopera sa despre iad care a fost ecranizată în 1906 fredona cuvintele ,,lasă nădejdea când intri aici”

Mai mult s-au mai puțin astăzi oamenii care nu sunt familiarizați cu doctrina despre iad, cred în existența unui loc de pedeapsă pregătit pentru cei care nu au căutat să trăiască sfânt. Sutele de morți clinice ale oamenilor mărturisesc despre o altă lume, această este mărturia oamenilor.

3.      Terminologie

         În Noul Testament iad traduce cuvântul grecesc care este transliterat ,,gheena” (Mt. 5:22, 29,30; 29:28). Acest nume este derivat de la ebraicul  ge(ben) hinomm, valea fiului, fiilor o vale din apropiere de Ierasulim (Ios. 15:8; 18:16) unde copii erau sacrificați în foc, în legătură cu ritualurile păgâne (2 împărați 23:10). Derivarea numelui originar este necunoscută, dar Hinomm  este aproape cu certitudine numele unei persoane. în scrierile ebraice mai târziu gheena purta numele de locul de pedeapsă pentru păcătoși. ca expresie a cuvântului iad mai întâlnim și alte denumiri ale iadului:

Ø      șeol

Ø       locuința morților

Ø      locul de afară

Ø  î ntunericul de afară

Ø      gheena, adâncul

Ø      iazul cu foc

de asemenea mai întâlnim expresia lui Petru împrumutată din limba greacă Tartaroo (aruncat în adânc, Petru 2:4) se crede a fi locul temporar de chin pentru îngerii căzuți. învățătura Noului Testament întărește acest crez mai vechi precum că Focul iadului nu poate fi stins (Marcu 9:43) este etern (Matei 18:8). Nu există nici o idee să sugereze că cei care intră în el poate să mai iasă de acolo.

4.      Ce spune Biblia despre Iad

4.1 Locul

            De fiecare dată când se vorbește despre iad, se vorbește ca despre un loc concret, iadul aparține veșniciei. Limitele noastre nu ne permite unde anume și cum poate fi acest loc, comparația aici nu are nici un rol.

4.2  Loc de pedeapsă

            Iadul este locul de pedeapsă, Dumnezeu își va lăsa peste ei mânia Sa ,,Dumnezeu este un foc mistuitor” (Evrei 12:29). În Romani 9:22 se vorbește despre niște oameni ca despre niște obiecte sau chiar vase ale mâniei Lui Dumnezeu, care sunt dați la moarte. Apoi Pavel în (Efeseni 5:6) spune despre fii mâniei, peste care va veni mânia Lui Dumnezeu. Se pare că avem de operat cu niște texte care ne vorbesc despre mânia Lui Dumnezeu. Întrebarea este mânia este un atribut al Lui, care se va revărsa peste oameni, are Dumnezeu mânie? după cum vedem în Exod El se mânie. În Exod 32:10 ,,mînia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare.“ și în momentul acela Moise se pune pentru popor și cere îndurare și acesta nu este unicul loc unde mânia Lui Dumnezeu se arată. Conchidem că mânia Lui va fi unul din factorii chinului în iad, însă aceasta nu este o mânie de genul ,,uite dacă nu ați vrut să vă pocăiți, așa vă trebuie să ardeți în mânia mea pe vecie” nu este o mânie răzbunătoare.

4.3  Loc de despărțire

            Spun unii teologi cea mai mare pedeapsă din iad este despărțirea de Dumnezeu. Însă aici este un moment interesant dacă ar fi să dezvoltăm ideea atunci, iadul în sine el și este despărțirea de Dumnezeu. Interesant este faptul că oamenii care nu sunt pe calea mântuirii, sunt din neamuri, nici ei nu știu ce înseamnă despărțirea de Dumnezeu. Deoarece El are grijă de toți, ploaia vine și peste cei buni și peste cei răi (Matei 5:45), dar aceste daruri nu trebuie de confundat cu mântuirea. Despărțirea de Dumnezeu putem asemăna cu ceea ce este scris în (Matei 7:23)­­ plecaţi de la mine niciodată nu v-am cunoscut. Ce-ar însemna acest nu v-am cunoscut ? această cunoaştere despre care vorbeşte Domnul nu este de genul, undeva te-am văzut, dar apoi mă prefac că nu te cunosc, ci realmente este necunoaştere faţă de persoana dată, nu ca şi cum Dumnezeu nu ne-ar cunoaşte. Probabil cel mai greu lucru de suportat în iad va fi realizarea a ceea că niciodată nu vei mai avea şansa de-a te pocăi. Gândul acesta va fi pedeapsa cea mai mare. Unii îşi pun întrebarea dacă omul va realiza, va înţelege acest lucru Biblia spune că da. În Pilda despre Lazăr şi bogatul (Luca 16:23-28), Isus arată cât de mare era căinţa şi înţelegerea realităţii a ceea unde el se află.

       4.4 De ce vor avea parte oamenii în iad

            Biblia face aluzie şi chiar în unele momente spune că chinurile acolo vor fi fără capăt, veşnic, măcar că pentru noi înţelegerea acestui cuvânt este foarte subiectivă. Apocalipsa 14:11 şi fumul chinurilor lor se va ridica în vecii vecilor. Acest verset spune clar, veşnic, teoria anihilării aici nu are loc. Apoi nu în ultimul rând Isus vorbeşte despre focul care nu se stinge şi despre viermele care nu moare, ce-ar însemna aceasta, iarăși ne îndreaptă spre cuvântul veşnic.

De ce poţi avea parte în iad

5.      Plânset

Lipsa Bucuriei aduce plâns. Plânsul aici pe pământ poate să aducă uşurare sufletească Ps 29:6. Dar în iad plânsul nu se termină nici o clipă, şi el nu aduce uşurare. Matei 8:12

6.      Dezamăgire

Oamenii în iad vor simţi o mare insuficienţă şi imposibilitate de-a se exprima, vor fi lipsiţi de abilitatea de-a crea. Satana nu este creator.

7.      Foc

Matei 5:22 Focul din gheenă, flăcările iadului pot fi atât metaforice cât şi adevărate. Spre exemplu focul poate însemna mustrarea de conştiinţă. Sau durerea chinuitoare a realizării faptului că nu te vei mai putea mântui

8.      Întuneric

Întunericul există, deoarece logic acolo nu este lumina Lui Dumnezeu. Matei 22:13 acest verset ne relatează pilda Domnului Isus, unde împăratul poruncește ca oaspetele care intrase fără haine de nuntă să fie aruncat în întunericul de afară. Dumnezeu poate fi lumina veșnică pentru cei credincioși, dar în același timp și întunericul veșnic pentru cei predați la moarte, 2Petru 2:4 Iuda 1:13

5. viață după viață

5.1 Moartea –  Evrei 9:27 spune că  după cum este rânduit de Dumnezeu fiecare trebuie odată să moară după care vine judecata. Domnul Dumnezeu zice în Geneza din țărână făcuse pe om, și tot în țărână se întoarce. Sufletul în momentul despărțirii de trup ceea ce și este moartea trebuie să meargă acolo de unde venise. Moartea este o încetarea existenței unei naturi și începutul altei. În alte cuvinte viață după viață. Însă aici nu este atât strașnic fenomenul morții cât ceea care ar fi urmările ei și ce-i așteaptă pe oameni. Moartea aduce cu ea transportarea sufletelor în anumite locuri, dar care sunt acele locuri. Pilda Bogatului și a săracului ne relatează că, după ce murise săracul, el ajunsese în sânul Lui Avraam. Dacă să facem o corelare cu versetele din Apocalipsa, și din Evanghelii acesta poate fi locul de așteptare, deoarece despre bogat se spune că el era în iad, sau locuința morților unde era chinuit amarnic. Deci după moarte sunt două locuri de așteptare, prezența Lui Dumnezeu, și iadul, ori gheena, hades, sau cum este numit în Vechiul Testament locuința morților, și aceasta nici de cum nu este sinonim cu iazul de foc, iazul de foc este moartea a doua, ceea ce vom vedea mai departe.

5.2  Despărțirea oilor de capre

               Scriptura ne împărtășește că toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre (Matei25:32). Isus mai dădea o pildă, cu împăratul care făcuse nuntă Fiului său și au fost chemați la nuntă mulți oameni și când venise nunul, au fost dați afară cei care nu aveau haine de nuntă. De aceea Apocalipsa spune în capitolul 22:14 Ferice de cei ce își spală hainele în sângele mielului, pentru ca să aibă curate hainele la nunta mielului să nu fie aruncați în Focul veșnic. Unii vor învia în viața de apoi pentru primirea răsplății, alții pentru primirea osândei. Apostolul Pavel spunea în (1 Corinteni 9:24), ne zice alergați în așa fel ca să căpătați premiul, cununa. Arătând mai departe că mulți se luptă pentru o cunună care se vestejește, dar noi ne luptăm pentru una veșnică la aceasta se ajunge printr-o purtare aspră cu trupul, cu poftele care se răscoală împotriva omului. Ca în final să primești răsplata de la Dumnezeu, nu doar viața veșnică ci cununa cu care ne va încorona Tatăl. Nu tot așa va fi și cu cei, care n-au căutat împăcarea lor cu Dumnezeu aici pe pământ. Zice (Apocalipsa 20:15) oricine nu  a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul cu foc.

              Doi vor fi la câmp unul va fi luat altul va fi lăsat, doi vor fi pe un pat unul va fi luat altul va fi lăsat. Doi vor fi la moară unul va fi luat altul va fi lăsat. Cele zece fecioară este întruchiparea a celor spuse de mai sus. Cei ce-au fost împăcați cu Dumnezeu își vor primi răsplata vor intra în odihna Tatălui, iar cei care au ignorat această șansă vor primi veșnica ocară.

5.3   Iazul de foc

                Astfel cum ne relatează scriptura înțelegem că iazul de foc Apocalipsa 20:14 este moartea a doua. Astfel cum deja am discutat mai sus oamenii care mor se pot împărți doar în 2 categorii, cei care vor merge în cer să-și primească răsplata și cei care n-au acceptat salvare și înțelegem că după moartea lor, ei au mers într-un loc de așteptare. Biblia numește iadul, hades, și în vechiul Testament este șeol, sau locuința morților. Apocalipsa 20:14 vorbește că și moartea și locuința morților au fost aruncați în iazul cu foc, după care judecata. Apocalipsa 20:15 zice că cei care nu au fost găsiți în Cartea vieții au fost aruncați în iazul cu foc. De asemenea  2Petru 2:4 zice  ,,Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată” înțelegem că merge vorba despre îngerii căzuți care au fost aruncați într-un loc de așteptare, ceea ce vrem să menționăm este că locul acesta de așteptare este atribuit și oamenilor care mor ne acceptând jertfa Lui Cristos, putem conchide din aceste texte că iadul, șeolul, sau locul de așteptarea, moartea, toți păcătoșii, Satana, toți aceștia vor fi aruncați în iazul cu foc. Putem presupune că Satana la momentul dat nu este supus nici unui chin, cum îngerii închiși pentru judecata viitoare. Când diavolul venise înaintea Lui Dumnezeu (Iov 1:7), Dumnezeu îl întreabă de unde vii ? la care satana răspunde, - de la cutrierarea Pământului și de la primblarea pe care am făcut-o pe el. Însă dacă să revenim la cele de mai sus Biblia ar da aluzie la ceea că moartea a doua nu va fi o moarte doar pentru oameni, dar absolut tot, ceea ce a fost întinat, spurcat, toți cei care s-au răzvrătit în fața Lui, inclusiv și satana toți își vor petrece veșnicia în focul veșnic. ,,Apocalipsa 21:8” Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

          Concluzie

          De la facerea lumii, oamenii chiar îndepărtându-se de Dumnezeu au înțeles că au un creator, toate descoperirile arheologice, care ține de anumite peșteri preistorice, desenele pe păreți, mormintele descoperite cu diferite obiecte în ele, piramizile Egiptenilor, toate acestea mărturisesc că au avut un motiv religios în ele însăși. Dumnezeu omul poartă în el chipul Lui Dumnezeu, și acesta este un factor determinant de ce omul caută mereu, pe cel de unde a și apărut. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume, care a murit pentru fiecare om, a promis o viață viitoare fericită, celor care vor accepta și trăi mânuirea, și un loc de chin amarnic, numit iazul de foc. Prea multe nu putem să spunem despre acest loc, însă în măsura aceea ce spune Biblia trebuie să facem cunoscut oamenilor.