În ciuda tuturor vaccinurilor, a măsurilor de precauţie, de siguranţă, gripa continuă să ne afecteze.

Eram fericită pentru că de mulţi ani reuşisem să scap de gripă şi să evit să mă îmbolnăvesc (ajutorul vine de la Domnul!).

Toate colegele de la serviciu îmi admirau "rezistenţa". Dar anul acesta s-a abătut şi asupra mea şi m-a făcut să plătesc scump toţi acei ani de sănătate pe care îi avusesem.

Săptămânile treceau şi părea că mă lovise neavând de gând să mă scape din mâini.

Durerea se tot muta de la gât la spate, de la spate la cap şi mă simţeam ca o cârpă, fără nici o vlagă.

Atunci am descoperit nişte adevăruri despre mine. Am început să mă gândesc la viaţă în relaţie cu moartea. Cât mi-ar fi plăcut să fiu bine, să pot să îmi dedic timp soţului, copiilor, tuturor celor ce aveau nevoie de mine.

Acele clipe de febră au fost ca un vânt care a făcut să se scuture copacul şi să cadă toate frunzele uscate şi toate florile putrezite.

Fiecare secundă din viaţă era mult prea preţioasă şi simţeam nevoia să o trăiesc cu intensitate şi pasiune. dar mă simţeam atât de slăbită! Şi de fiecare dată mă gândeam şi îmi propuneam: "Imediat ce mă simt mai bine, o să fac totul altfel!"

Se spune că asemenea promisiuni, făcute la necaz, sunt promisiunile marinarilor, pentru că le uităm repede.

Totuşi, mi-a trecut gripa de luni de zile, însă lecţia pe care mi-a "servit-o" îşi face simţite roadele şi acum. "Tot răul spre bine",  este o vorbă în popor care încă se adevereşte.