ÎNCERCAŢI CU CĂRBUNI APRINŞI!

   Nu ştiu dacă ceea ce voi scrie poate fi un eseu, dar mi-a plăcut mult, şi m-am gândit să o scriu fiindcă eu consider căci din conţinutul lui, putem lua o învăţătură foarte înţeleaptă, (dacă nu va fi aşa, îmi cer scuze cititorilor). Eu am citit-o, nu-mi amintesc unde, da,r am reţinut-o bine, şi cu ajutorul Domnului am s-o povestesc (sper, destul de bine).

   O femeie, se plângea unui om temător de Dumnezeu că nu ştie ce să mai facă cu vrajmaşa sa, vecina, pentru-că nu se prea înţeleg... A încercat în multe feluri să o domolească dar, n-a reuşit.

   Fratele, cu calm şi cu blândeţe o întreabă: Soră, cu cărbuni aprinşi ai încercat? 

   "Frate dragă, până acolo n-am ajuns, dar, am încercat cu apă fierbinte, şi tot degeaba."

   Ei... soră, zice fratele, atunci, cred că  nu m-ai înţeles, eu nu am zis că trebuia s-o opăreşti sau să-i dai foc vecinii tale. Iată ce spune apostolul Pavel:

   "Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmati ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii... căci dacă vei face astfel vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lor" Romani 12/-17-20.

   Încearcă cu aceşti cărbuni aprinşi ai binelui, şi vei vedea că vei avea biruinţă.

   Tu ai încercat aceşti cărbuni aprinşi ai bunătăţii şi întrajutărării aproapelui?

   Dacă nu, încearcă de azi, şi vei vedea rezultatul!