Cu câtă nerăbdare aştept sărbătorile Naşterii Mântuitorului nostru!

Zilele trec una după alta şi ne apropiem mai mult de acel moment minunat iar emoţiile mele sunt tot mai mari căci asociez această sărbătoare cu anii fără seamăn ai copilăriei.  Parcă aud şi acum, ca un ecou din vremi îndepărtate, versurile colindelor ce ne vorbeau despre o Stea, un Prunc şi un Mântuitor!  Ce bucurie sfântă era în inimile noastre când auzeam despre darurile pe care Le-a primit Pruncul Divin bănuind că, undeva, ascunse într-un ungher,ne aşteptau şi pe noi mici cadouri de la cei ce ne iubesc!
De ce oare iarna, cu minunatele ei sărbători, rămâne întipărită mai puternic în mintea noastră?  Poate de vină e fiorul acela minunat pe care îl simţi când vin colindătorii cu -O ce veste minunată!-, poate de vină e feeria zăpezii ce ne încântă privirile sau poate inima noastră aşteaptă cu nerăbdare ca Domnul Păcii să se nască din nou, acolo, la căldura dragostei noastre!

Din ce în ce mai puternic se simte atmosfera de sărbătoare, iar sufletul meu parcă a luat-o la goană să caute zăpezile de altădată, să caute ieslea cu Pruncul în ea şi să se închine Lui!  Zăpezile vor veni şi ele, ştiu, şi totul va fi minunat....minunat!!!

Vulcan-17-12-2011

Mary