În mijlocul codrului,strajuiește de mulți ani trei pomi,când îi vezi îți dai seama sunt veterani.Bătrâni cu trunchiul gros bogat în ramuri cu o frumoasă podoabă.Noaptea a trecut, acum se ivesc zorii soarele minge de rubin urcă ușor pe cer lăsând în urmă franjuri de raze aurii.Freamătul începe odata cu ivirea soarelui cântătorii își încep trilurile,totul se animă.De câteva zile-ncoace în pădure se aude lovituri de topor,și pomi falnici căzând în vale.În poenița luminoasă falnicii veterani au început prin foșnetul lor ca să vorbească.

Primul zice:Am fost cel mai fălos dintre pomi acuma sunt bătrân,simt că un sfârșit va veni,tare,tare mi-aș dori când toporul va secera al meu trunchi gros,tâmplarii cei mai buni,să șlefuiască al meu lemn undeva într-un castel.O ușă minunată să facă din mine iar acei ce pragul vor păși să se simtă fericiți,așa am să mă simt util.

Al doilea pom care se considera cel mai înțelept din toți pomii din codru ,vorbi și el dând dreptate pomului frate.Așa e curând vom fi secerați dar o dorință aș avea și eu.Din al meu lemn doresc ca timplari meșteri să construiască un titanic,un vapor o navă,ca să duc toate întristările,toate necazurile ,toate decepțiile în larg și să le arunc în adâncuri,în mării,să las în urma mea o lume fericită.Însă cum nu știu Domnul ce a plănuit cu mine ,mă las în mâinile lui,facă El ce o vrea din mine.

Un pic mai jos cel de-al treilea pom,bătrân mult aplecat,luă și el cuvântul și zice:Frații mei pomi eu nu prea îndrăznesc să spun prea multe ca voi,eu m-am lăsat aplecat de iederă și ma îndoit, trunchiul meu e aplecat nu e ca al vostru înalt,m-am lăsat târât de buruieni la pământ,îmi e rușine cum arăt.Dar ce aș putea să îmi doresc ,În castel nu o să mă vrea nimeni cu așa lemn curbat îndoit de buruieni .Vapor nu va face nimeni din mine așa curbat scorburos și urât.Ce-aș putea să îmi doresc când voi ajunge lemn,doar să ard în vre-un camin,caldură să eman.Dacă m-ar asculta Dumnezeu,dorință aș avea și eu,așa bătrân și urât aș dori ca Dumnezeu, să mă facă un indicator,Pentru a dirija spre mântuire,pe cei mulți nepocăiți.Așa aș vrea să fiu să pot purta pe cei pierduți pe cale fericiri.

Și-au trecut anii s-au dus,veteranii pomi au dispărut,toporul ia secerat,alți pomi noi s-au implantat.

Să vedeți ce sa-ntâmplat,cu primul pom falnic tăiat.Na fost ușă de castel,tâmplarii i-au prelucrat,lemnul lui într-un grajdi,și din el iesle a făcut,unde sa născut Isus.

Cel de-al doilea,ce se credea înțelept ce-și dorea a fi titanic,tâmplarii meticuloși,modelata al său lemn într-o bărcuță pe care Isus Hristos a mers pe mare și a fost la ucenici salvare ia salvat de furtuna amenințătoare,tot în ea în acea barcă Isus ia-nvățat pe ei cum să umble pe pământ și să predice la noroade despre viața viitoare.

Iară pomul aplecat,care a fost de iederă înșelat,și la pământ trunchiul ia pus,ce-și dore ca să ajungă al său lemn indicator,pentru salvarea tuturor,meșteri tâmplari faimoși,din lemnul său aplecat,au făcut o mare cruce,unde Isus nevinovat,pe ea a fost crucificat.

Dragul meu creștin acuma,zi,tu ce ai vrea să fii,care pom simți tu că ești.Eu zic că este mai bine ,facă Domnul ce-o vrea din tine,Un indicator smerit,ca să porți pe cei nemântuiți,spre portița de slvare .Frate draga fii un bun indicatot pentru ce-i din jurul tău pentru slăvile cerești.Pregătește-te mereu să fi pomul roditor și-al tău lemn de calitate să-l foloseasca Domnul în toate .              

Facă Domnul ce-o vrea din noi ,însă să ne dea înțelepciune ca să știm să îl urmăm ca să știm cum să ne pregătim ca să fim cu toții mântuiți.

Am citit cândva ceva asemănător nu îmi amintesc unde doar am reținut că era vorba de acești trei pomi restul este inspirația mea.