http://intrebarileinimii.blogspot.com :Poate te simţi abandonat în mijlocul furtunii şi singur,iar sufletul îţi este aruncat într-un colţ întunecos al uitării.Inima îţi este tăcută,iar întrebările ce le-ai ridicat au căzut,precum ploaia din cer.Te simţi uitat de Dumnezeu şi părăsit de tot.Un gust amar îţi lasă gura uscată şi o lacrimă ţi se prelinge pe obrazul doborât de necaz.Nu mai ai nicio scăpare,eşti mort!Asta îţi spune un gând ascuns în spatele minciunii.În urma sa,se iveşte un gând de speranţă,dar gândul ascuns nu-l lasă să iasă la suprafaţă.Mintea începe să analizeze problema în lung şi-n lat,uitându-L pe Dumnezeu.Şi mai zicem că Dumnezeu ne-a părăsit pe noi.

Nu cumva,atunci când ne-am trezit cu necazul bătând în uşă,ne-am panicat şi am căutat NOI soluţii?Pe Dumnezeu l-am lăsat deoparte,aşa în caz că lucrurile vor scăpa de sub control.Nu am mai găsit puterea să ne încredem în El fiindcă toată acea încredere ne-am pus-o în noi sau în X şi Y.În loc să-I dăm lui Tata problema,ne-am dat-o nouă.Am încercat să fim noi dumnezeu,chiar fără să ne dăm seama.De fiecare dată când Îi limităm puterile şi când nu-L căutăm pe El în toate,Îl dăm la o parte.Nu că asta am vrea,dar asta facem.Iar consecinţele acestor lucruri sunt gândurile mincinoase,cum că am fi uitaţi de Tata.

Ne trezim fără credinţă şi trântiţi jos la pământ.Îi arătăm pumul încleştat lui Dumnezeu,ca şi când El ar fi vrut să ne zdrobească.Tata stă cu braţele întinse,gata Să ne ia în braţe şi pregătit Să ia asupra Sa toată povara noastră.Dar nu poate face asta fără voia noastră.El este dragoste,iar dragostea nu este brutală.Nu forţează şi nu impune,ea face totul din bună voie.Înţelegi tu asta?Până când vei continua să fi propriul tău dumnezeu,chiar şi fără să vrei asta,te vei simţi părăsit şi uitat.Dar nu eşti,doar că tu n-ai cum să vezi.Ai nevoie de ochii Săi ca să poţi vedea asta,iar asta nu poţi face decât atunci când Îl laşi pe Dumnezeu să devină TU.Tu rămâi în El,iar El rămâne în tine.Acolo nu va mai fi nevoie de eu-l tău.Căci tot ceea ce eşti va fi doar EL.Şi aş vrea să-ţi spun că Dumnezeu te iubeşte chiar acum,aşa cum eşti.Lui nu-I pasă de ce ne pasă nouă şi nu te judecă,aşa cum facem noi.Lasă-te învăluit de Dumnezeu.A,era să uit!Dumnezeu niciodată nu te-a uitat,tu L-ai uitat pe El!