Pietrele lui David

-       1 Samuel 17:40-50   -

Cândva, David, un băieţel cu părul bălai, îmbrăcat după portul simplu al păstorilor din neamul său, s-a folosit de o tehnică ciudată de luptă împotriva uriaşului Goliat care blestema pe poporul israel. El a luat cinci pietre netede de pe malul râului şi ţinând în mâini o praştie, s-a prezentat în faţa duşmanului. Dar, curios lucru, nu a folosit decât una dintre pietre pentru a învinge. S-a datorat asta preciziei sale de a ţinti fruntea adversarului sau încrederea sa copilărească în puterea Dumnezeului poporului său? Lucrul cert este că Dumnezeu a fost cu el. Credinţa sa inocentă l-a adus pe Dumnezeu de partea sa în lupta cu Goliat. Şi a învins cu o jucărie de copil!

Pietrele lui David, însă mă poartă prin Scriptură. În vechime, oamenii aduceau jertfe pe altare Dumnezeirii; altarele erau făcute, bineînţeles, din pietre netede. Zidurile unei cetăţi erau construite tot din pietre pentru a proteja de atacurile duşmanilor.

Dar pietrele lui David mă aduc şi în prezent. Piatră pe piatră, rugăciune cu rugăciune, pot ridica un altar în căminul familiei unde cererile, mulţumirile, cuvintele de laudă şi adorare la adresa Dumnezeirii se pot ridica spre ceruri. Altarul zilnic îngrijit, apără împotriva uneltirilor celui rău, împotriva atacurilor sale. Pot veni încercări dar în mijlocul lor, pacea lui Cristos umple inima iar Faţa Sa străluceşte peste fiinţa încercată aceeaşi seninătate ca a Lui când acceptase să răscumpere pe cruce omenirea pierdută.            

                                                                                          Cristina Magdalena Frâncu