O inimă fericită

“Ferice de omul cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!”

-          Psalmii 32:1

Psalmistul fericeşte pe omul care are greşelile iertate de sângele sfânt al lui Isus Cristos. Şi nu este nimic ciudat în faptul că David a fost inspirat de Duhul lui Dumnezeu să amintească aici de fărădelege şi de păcat. Aparent, aceste două substantive par a fi sinonime dar nu sunt.

Fărădelegea reprezintă lucrurile, acţiunile, vorbele, privirile, gesturile şi gândurile greşite, făcute fără de lege, adică fără de discernământ, fără voie, din neştiinţă şi nebăgare de seamă.

Păcatul este tot ceea gândesc, fac şi rostesc şi nu-i place lui Dumnezeu. Aceste acţiuni sunt săvârşite cu bună ştiinţă.

Dumnezu ne iartă fărădelegile dacă noi îi cerem să ne uite greşelile făcute fără voie.

Păcatul nostru, făcut intenţionat, poate fi acoperit de sângele jertfei lui Isus Cristos dacă îl descoperim înaintea Sa. Cu toate că El ne cunoaşte întrutotul, noi trebuie să-i mărturisim păcatul iar El ni-l va ierta.

Astfel devenim oameni fericiţi cum declară psalmistul! Un om fericit este acela care are inima eliberată de povara acţiunilor sale  greşite, săvârşite cu bună ştiinţă sau fără voie. O inimă fericită este aceea eliberată şi inundată de pace şi de bucurie. De bucuria mântuirii lui Dumnezeu…

Cristina Magdalena Frâncu