Rezidirea spărturilor

Autor: Virgil Vîrstă | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de virgilvirsta in 04/02/2012

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 4 voturi

Referințe

Neemia 5

Plângerile poporului
Neemia 5:1 Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri împotriva fraţilor lor iudei.
Neemia 5:2 Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.”
Neemia 5:3 Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.”
Neemia 5:4 Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului.
Neemia 5:5 Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.”
Neemia 5:6 M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea.
Neemia 5:7 Am hotărât să mustru pe cei mari şi pe dregători şi le-am zis: „Ce, voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?” Şi am strâns în jurul meu o mare mulţime
Neemia 5:8 şi le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei vânduţi neamurilor, şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vânduţi?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă.
Neemia 5:9 Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
Neemia 5:10 Şi eu, şi fraţii mei, şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta!
Neemia 5:11 Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.”
Neemia 5:12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţine cuvântul.
Neemia 5:13 Şi mi-am scuturat mantaua zicând: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a ţinut de cuvânt.
Neemia, ca dregător
Neemia 5:14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului.
Neemia 5:15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa din frică de Dumnezeu.
Neemia 5:16 Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor şi toţi slujitorii mei erau la lucru.
Neemia 5:17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur.
Neemia 5:18 Mi se pregăteau în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi, la fiecare zece zile, se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia.
Neemia 5:19 Adu-Ţi aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!
Noi piedici
Neemia 6:1 Nu pusesem încă uşile porţilor când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nicio spărtură.
Neemia 6:2 Atunci, Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono.” Îşi puseseră de gând să-mi facă rău.
Neemia 6:3 Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.”
Neemia 6:4 Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.
Neemia 6:5 Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă.
Neemia 6:6 În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare şi Gaşmu spune că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor
Neemia 6:7 şi că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar şi să ne sfătuim împreună.”
Neemia 6:8 Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!”
Neemia 6:9 Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va înmuia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă!
Neemia 6:10 M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului, căci vin să te omoare şi au să vină noaptea să te omoare.”
Neemia 6:11 Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!”
Neemia 6:12 Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint.
Neemia 6:13 Şi, câştigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară.
Neemia 6:14 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, prorociţa, şi de ceilalţi proroci care căutau să mă sperie!
Neemia 6:15 Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile.
Neemia 6:16 Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.
Neemia 6:17 În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el.
Neemia 6:18 Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.
Neemia 6:19 Vorbeau bine de el chiar în faţa mea şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.

De-a lungul timpului, Biserica a cunoscut importanţa şi valoarea lucrării lui Dumnezeu, aşa cum spune Neemia în versetul 3 din cap. 6 „Am o mare lucrare de făcut.” Şi, totuşi, atât de mulţi oameni au lăsat lucrările Domnului pentru nimicurile lumii, lăsându-se înduplecaţi de „prieteni". Versetul 2 spune că: „Sambalat şi Gheşem au trimis mesageri la Neemia, care lucra la rezidirea spărturilor, şi i-au zis: vino să ne întâlnim în satele din Ono.” Şi astăzi sunt glasuri ale lumii, care cheamă credincioşii, ca să-i abată de pe calea Domnului. Dar Neemia ne dă un exemplu deosebit, spunând, în versetul 3: "Chiar dacă Sambalat şi Gheşem au insistat şi au trimis după mine de patru ori, eu nu m-am lăsat înduplecat." În versetul 6, văzând vrăşmaşii Domnului că Neemia nu se lasă înduplecat, au început cu ameninţările, cu acuzaţiile.

Am avut aici, la un botez din Biserică, un suflet căruia i-a expirat buletinul în perioada de chateheză şi mama acestui suflet nu a vrut să-i dea actele de proprietate, ca să meargă la poliţie să-şi facă buletinul, pentru că aceasta venea la Biserică. Spunea mama acestui suflet: dacă te pocăieşti nu mai ai ce căuta în casa mea.

Neemia ştia în cine s-a încrezut şi a respins toate acuzaţiile şi ameninţările. La fel a făcut şi surioara despre care v-am spus şi a mers mai departe în lucrul Domnului. Ea a urmat în continuare chemarea Domnului şi îndemnurile inimii ei şi s-a botezat, împotriva tuturor ameninţărilor.

Însă nu toţi sunt tari. Unii cedează foarte uşor, tocmai de aceea trebuie să ne rugăm ca Domnul să iasă în calea tuturor celor ce au ascultat de glasul lumii şi să-i întoarcă înapoi, în „spărtură.”

Neemia spune, în capitolul 4:20: „Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.” Când îţi pui nădejdea în Dumnezeu şi tot ce faci, faci cu inimă, lucrând cu credinţă şi smerenie, pentru slava lui Dumnezeu, cu nici un chip nu te va lăsa Domnul. Şi noi suntem chemaţi la o mare lucrare. Suntem chemaţi să ne rugăn pentru fraţii noştri, care au întors spatele Domnului, dar şi pentru cei ce sunt nemântuiţi din casele noastre.

De asemenea, suntem chemaţi să ne rugăm pentru ţara aceasta, în care ne-a aşezat Domnul, ca să o ocrotească de orice rău, să îi dea pace de jur împrejurul graniţelor ei, dar şi pâinea cea de toate zilele. Domnul să binecuvânteze România şi pe toţi aceia care se roagă pentru ea, refăcând „spărturile”, aşa cum lucra Neemia.

Amin.