Am primit urmatoarea poezie de la o persoana din biserica.
   Imi amintesc cum cu multi ani in urma cand divortul era foarte rar s-a intamplat ca un frate sa fie parasit de sotia sa la cateva luni dupa casatorie. Ceea ce am apreciat a fost atitudinea fratilor din biserica care dupa ce nu au reuist s-o readuca impreuna pe sotia dansului l-au tratat cu multa dragoste pe fratele care a ramas in adunare.
   El dupa incredintarea din Biblie nu s-a mai casatorit,fiindca sotia lui era in viata, a continuat sa stea in adunare in partasie cu fratii,a dus o viata de curatie morala exemplara si transparenta.
   Dupa peste 30 de ani sotia lui care nu a cerut niciodata divortul oficial ci numai a decis sa fie separati, s-a imbolnavit de cancer. Eu s-au impacat in ultimile luni inainte de a muri ea.
O persoana din biserica din Phoenix, prin urmatoarea poezie face apel la noi sa fie tratata cu intelegere pentru ca doreste sa se impace cu partenerul care l-a parasit: Va gasi oare sprijinul fratilor in aceasta stare de suferinta ?


Suntem o mînă doar- de oameni:
Ori divorţaţi, ori părăsiţi;
Dar, din păcate-n plus de-aceasta,
De cei mai mulţi, ni-s ocoliţi!

E-adevărat că idealul
E să rămâi căsătorit;
Dar ce mai poate face omul
Cînd ştie că nu-i mai dorit?!

E-adevărat :  greşeli sunt multe
Şi la femei, şi la bărbaţi;
Dar ce mai pot să facă-aceia
Ce n-au vrut; dar,  sunt divorţaţi?!

Nu e-o dorinţă, ci e-o plagă
Să vezi c-ajungi un părăsit;
Şi mai ales cînd legămîntul
Să îl păstrezi te-ai străduit!

Nu ne priviţi cu ochi de humă
Acei ce vi-s căsătoriţi!
Şi nici să nu ne luaţi în glumă,
Că-aşa mai tare ne răniţi!

Dar nici nu treceţi cu vederea
Cînd lipsă suntem dintre voi;
Căci noi lipsim doar cînd durerea
Zdrobeşte sufletul din noi!

Căci am căzut ca şi de pradă
La-aceste noi învăţături,
Făcînd divorţul opţiune:
Deşi-i opusul la Scripturi.

Şi din păcate, chiar şi "clergii"
Dezleagă-acum căsătorii,
Justificînd orice divorţuri
Prin fel de fel de teorii.

Că-i vorba de nepotrivire-
De gînduri sau de caracter,
Ori că e lipsă de iubire:
Distanţă-ntre Pămînt şi Cer,

Pe toate folosesc de scuze,
Prin orice fel de acuzări,
Luînd versete din Scriptură
În dreptul lor ca apărări!

Dar, numai Domnul vede totul
Cu ochii Lui ce-adînc pătrund;
Şi pe acei ce-adînc ei sufăr,
Şi-acei ce ură-n ei ascund!

Aşa că , rugăciunea noastră-
Cei părăsiţi sau divorţaţi,
E ca să ne priviţi cu milă
Şi-n rugi, mereu să ne purtaţi.

Căci plaga-aceasta-i dureroasă
Deşi-am luptat să-o evităm;
Dar de pe Calea Crucii însă
Nu vrem vreodată să cedăm.

Oricît de greauă ne-ar fi Crucea
Prin grele răni ca să purtăm,
Noi vrem ca şi de-aici 'nainte
Tot Calea Sfîntă să urmăm.

Şi sprijiniţi-ne familia:
Copiii cît şi mama lor;
Ca Domnul Sfînt cu mila-I mare
Să vină-n grabă-n ajutor!

Să frîngă orice-ncătuşare
Şi orice diabolic plan,
Ca să aducă 'liberare
De orice jug al lui Satan.

Să-aducă grabnic uşurare
De orice grele, vechi poveri;
Şi să aducă vindecare
La multe şi adănci dureri.
...............................................
De-aceea, vrem- iubirea voastră
Ca sincer să ne-o arătaţi;
Şi-n ciuda plăgii suferite,
Să şiţi: suntem ai voştrii fraţi!



14/15 Octombrie, 2011
Un suflet în suferinţă