Am citit undeva un minunat îndemn pe care nu am reuşit încă să-l practic cu conştiiciozitate, deşi mi-a plăcut foarte mult, de aceea am hotărât să-l împărtăşesc cu dumneavoastră:

   "Dă-i lui Dumnezeu gândurile cu care te trezeşti de dimineaţă!"

   Ce lucru minunat, ca primul lucru să căutăm a-L întâlni pe Dumnezeu! Să-I oferim primele clipe ale dimineţii, să-I mulţumim spunându-I: "Doamne, Îţi mulţumesc pentru odihna din timpul nopţii, eu doresc ca astăzi să Îţi aparţin pe deplin"

   C.S. Lewis scria: "În clipa în care te trezeşti în fiecare dimineaţă... toate dorinţele şi speranţele pentru ziua respectivă se reped la tine ca nişte fiare sălbatice. Şi prima slujbă a fiecărei dimineţi constă în a combate - în ascultare de cealaltă voce, în însuşirea celuilalt punct de vedere - în a permite ca acea viaţă mai mare, mai puternică, mai liniştită să năvălească peste tine."

   David îşi începea în acest mod ziua: "Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept". Minunat lucru! Să dăm Domnului toate gândurile aflate în aşteptare. Să stăm şi să ascultăm glasul Său chiar în primele clipe..."Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu".

   Cineva a întrebat-o odată pe Maica Tereza: "Ce-i spuneţi lui Dumnezeu când vă rugaţi?" "Îl ascult!" - a venit răspunsul. Dar interlocutorul, nelămurit insistă: "Ei bine, dar atunci ce vă spune Dumnezeu?" Maica Tereza, i-a răspuns zâmbind: "El mă ascultă!"

   Aşadar, Îi putem oferi Domnului gândurile noastre exprimate în şoapte. Ce minunată este părtăşia chiar prin şoapte! Oriunde ne-am afla, putem vorbi Domnului prin rugăciuni scurte, şoptite... fiecare clipă poate deveni un potenţial moment de legătură intimă cu Dumnezeu.

   Personal, am experimentat că aceste rugăciuni fie ele cât de scurte, şoptite, îmi ţin gândurile ocupate de şoaptele vrăjmaşe. Când vrăjmaşul mă împresoară, dacă-L chem degrabă pe Domnul în gând, în şoaptă, războiul încetează într-o clipită!

   În cartea Calea pelerinului  scrie despre un călugăr rus care s-a hotărât să trăiască într-o părtăşie continuă cu Dumnezeu şi repeta de multe ori o rugăciune simplă: "Doamne Isuse, Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul!". După un timp, călugărul a constatat că această rugăciune se întipărise aşa de adânc în mintea sa, încât o spunea fără încetare chiar dacă era ocupat cu altceva.

   Dragii mei, din propria mea experienţă, vă mărturisesc că Dumnezeu, ne ascultă oriunde ne-am afla: dimineaţa în pat, ori seara la culcare, la serviciu, pe drum, pe fotoliu, pe pat de suferinţă, ORIUNDE, ORICÂND, noi suntem ascultaţi! Să nu-I mulţumim?...Putem adormi fericiţi în braţele Sale, lăudându-L, cântându-I, rugându-ne căci "Nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel!  Să oferim aşadar gândurile noastre nu numai dimineaţa, ci întreaga zi, întreaga noapte chiar!  Rog pe Domnul Isus să-mi ajute şi mie şi tuturor celor ce-L iubesc în a -I oferi cu încredere deplină fiinţa întreagă!

Slăvit să fie Domnul!