Caracteristicile unui temperament coleric poartă cu ele câteva slăbiciuni serioase. Cele predominante sunt:  duritatea, mânia, impetuozitatea, îngâmfarea. Are o mare deficienţă emoţională. Este insensibil, nesimpatizant faţă de alţii, are o fire iute, violent, mânios, nemulţumit, cu resentimente. Este foarte răzbunător, aproape în stare de orice pentru a pedepsi nedreptatea care i s-a făcut. Toate acestea îl fac să fie o persoană nedorită. Este predispus la ulcer înainte de 40 de ani. Pe tărâm spiritual întristează Duhul Sfânt prin amărăciune, mânie, supărare. Are o înclinaţie ciudată spre cruzime ce îl determină să treacă nepăsător peste sentimentele şi drepturile altora în efortul de a-şi atinge ţelul. Mulţi din criminalii lumii şi cei mai depravaţi oameni precum şi dictatori au acest tip de temperament. Este mândru, îi este greu să se scuze, încăpăţânat, împroaşcă cu afirmaţii nemiloase, grosolane, tăioase. În căsnicie provoacă dureri greu de suportat. Are o tendinţă puternică spre independenţă. În afara cazului când îşi predă viaţa lui Hristos în copilărie, la maturitate, colericului îi va fi probabil mai greu decât altor persoane să fie spiritual. Chiar şi după predarea sa lui Hristos, îi este greu să înţeleagă că trebuie să depindă de Domnul. Când încearcă să citească Biblia şi să se roage, mintea sa activă sare cu uşurinţă la planificarea activităţilor zilnice şi dacă nu este impresionat puternic de Duhul Sfânt şi nu vede puterea supranaturalului, el va considera viaţa de credinţă zilnică ca fiind oarecum nepractică şi o pierdere a timpului său. Dintre toate temperamentele el are cele mai mari nevoi spirituale: dragostea, pacea, blândeţea, îndelunga răbdare, modestia, bunătatea.

   Are tendinţe puternice de conducător, este bun cunoscător al oamenilor reacţionând rapid şi ferm la urgenţe. Piedicile nu-l descurajează. Este autodisciplinat cu o puternică tendinţă de autodeterminare.

   Când va fi plin de Duhul Sfânt va deveni un conducător creştin dinamic şi eficient. Voinţa sa puternică, direcţionată de Duhul Sfânt spre ţinte de valoare veşnică, îl va face foarte rodnic. El va merge acea "milă în plus" pentru a finaliza lucrarea Domnului. De fapt, mulţi lideri de renume în istoria bisericii au fost posesorii unui grad semnificativ de temperament coleric. Productivitatea naturală a colericului nu se datorează superiorităţii intelectului său, ci este rezultatul minţii sale active şi al insistenţei. Creştinul coleric este foarte capabil de efort suplimentar la care, adăugând optimismul natural, vor rezulta mari isprăvi pentru Dumnezeu. Totuşi, el nu conştientizează realitatea nevoilor spirituale decât foarte greu. Ferice de colericul ce conştientizează că "trebuie să moară în fiecare zi!"

   Plin de Duhul, colericul renunţă la tendinţa sa de a fi dur, crud, devenind politicos, indulgent, cuviincios, tratându-şi de asemenea cu respect soţia. În locul sentimentului de superioritate el va mulţumi Domnului pentru darul minunat al autocontrolului. Este un dar pe care-l va aprecia tot mai mult odată cu utilizarea lui. Va fi prezent în toate activităţile de întrajutorare. Noua sa îngăduinţă, răbdarea şi tactul îl vor transforma într-un eficient pescar de suflete. Pentru el rezultatul va fi o viaţă bogată şi plină de recompense, investită în oameni de dragul Mântuitorului, precum şi multor răsplăţi în cer ca urmare a respectării poruncilor Domnului.

   Colericul plin de Duhul se va bucura de multe binecuvântări necunoscute colericului natural. Printre ele se numără dragostea şi tovărăşia. Colericul firesc are foarte puţini prieteni. Posedând plinătatea Duhului el va da dovadă de acea personalitate îngăduitoare care va atrage oamenii în mod real şi durabil. Colericul natural, realizând că este lipsit până şi de dragostea familiei, poate uşor spune: "Nici că-mi pasă!".

   Cea mai bună ilustrare a colericului plin de Duhul Sfânt este apostolul Pavel.