Mat.5,3

"Gândurile mult clocite, scot pui bine colorați care țipă tare să fie intens hrăniți!"

(Fericiți aceia care recunosc că nu au nimic care să poată acoperi nevoia lor de Dumnezeu)

(Ferciți aceia care recunosc că toate bogățiile lor și a întregii lumi sunt gunoaie comparate cu slava, sfințenia, neprihănirea, pacea, bucuria... pe care le dă Dumnezeu)

Explicație practică: Oamenii care au o părere înaltă despre ei însăși... (vezi vameșul din Templu (Ev. Luc.) și păcătosul care pleacă îndreptățit de Dumnezeu) oamenii aceștia care au o părere înaltă, bună, măreață despre ei înșiși sunt oameni bogați în duh.

   Cei care au o părere umilă despre ei înșiși și sunt smeriți înaintea lui Dumnezeu, lipsindu-se de considerente proprii, înțelegând că adevărata lor valoare este în, prin și din Dumnezeu, recunoscând că sunt lipsiți de adevărată valoare dacă nu-L au pe Dumnezeu tronând peste duhul și inima lor sunt ,,săraci în duh”!  (Vezi: Apoc.3,17-18.)

   Oamenii care se încred în ei înșiși fără să recunoască cu adevărat nevoia lor permanentă și totală de Dumnezeu sunt bogați cu duhul.  Să nu fii mândru și bogat în duhul tău ci smerit și recunoscător lui Dumnezeu. Supraaprecierea demască pe cel bogat în duh. Aprecierea corectă a valorii sale, prin prisma dependenței totale de Dumnezeu și a recunoștinței față de Lucrarea, mila și Puterea lui Dumnezeu care se manifestă în viața lui, denotă sărăcia în duh.

   Dumnezeu nu smerește pe nimeni! Nu vă rugați nebunește ,,Doamne smerește-ne Tu!”.  Smerenia este ceea ce trebuie să te caracterizeze și ceea ce-ți aparține în totalitate. Dumnezeu însă, umilește pe cei mândri sau care nu se smeresc înaintea Lui. Smerește-te și nu vei fi nicicând umilit de Dumnezeu ci înălțat de El; FERICIT !!!