Primul ghiocel vesteşte mult aşteptatul anotimp de primăvară. Ce-i drept, este mic şi firav dar atât de pur! Albul lui imaculat parcă ne spune o poveste. O poveste care începe cu “A fost odată” şi se sfârşeşte cu “Şi au trăit fericiţi…” . Pentru că, el, ghiocelul, ne este un bun exemplu de perseverenţă. Poţi fi mic şi neînsemnat dar să ai tăria necesară de a trece prin greutăţile mari ale vieţii. Căci până să vadă lumina zilei, acest clopoţel alb, a înfruntat gerul iernii şi, mai apoi, a străpuns plapuma grea de nea pentru a ieşi la suprafaţă.

La fel ca ghiocelul, şi rândunica cea voioasă ne dă aceeaşi lecţie de viaţă. Căci ea, mititica, a zburat pe distanţe mari, străbătând mări şi ţări pentru a ajunge la noi să ne vestească venirea primăverii.

Învăţăm de la rândunică şi ghiocel că deşi sunt mici pot izbuti.

Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, tânără şi femeie, căci chiar dacă eşti mică în faţa greutăţilor mari, cu Isus Cristos le poţi trece triumfătoare. Fie că te zbaţi în vale ca ghiocelul, fie că te zbaţi la înălţime ca rândunica, tu poţi fi învingătoare… cu Domnul, Creatorul tău…

Cristina Magdalena Frâncu