BISERICA, MAMA NOASTRĂ
Aşezată-n bătaia soarelui, ploii, zăpezii şi grindinei dar "împăcată" cu toate ce vin peste ea, Biserica stă în picioare parcă într-o "odihnă" a mâinii sfinte ce o ţine între brazi, dealuri, căpiţe, străzi, cu ochii uşii deschise, aşteptându-şi copiii care se adună-n genunchi cum se adună puii sub cloşcă.
Adună sub mâinile ei ca nişte aripi, atâtea lacrimi, gânduri ce vin din inima oamenilor iertaţi, a celor ce au gustat din dulceaţa "de dinăuntru". Aceeaşi şi alţii noi vin cu mulţumiri şi speranţe ce-s gata să se împlinească, că-n inima Bisericii este Prea Înaltul ce se uită cu milă la nevoile lacrimilor fiecăruia.
El coboară să stingă arşiţa lacrimilor, s-aducă mângâiere şi să scoată amărăciunea din om, punându-i în loc balsam pe răni şi vindecare. Mai mult ca o mamă, ştie să mângâie, s-aline, să ierte şi să ridice pe cei în nevoi.
Ea cheamă "risipiţii ei fii" din toate colţurile lumii, aşteptându-i cu ochii Dumnezeului cel Viu, scrutând orizonturile într-o lungă, lungă aşteptare.
Sărut mâna, Mamă!
Alexandrina Tulics
Multă pace şi binecuvântare-
mulţumesc pentru comentarii precum şi pentru părerea dvs despre mine. Adevărat sunt îndrăgostită de Domnul şi simt din plin binefacerile binecuvântărilor Sale. Domnul să ne ajute pe toţi ca prin ce facem, gândim şi înfăptuim s-aducem slavă şi laudă lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Fiţi binecuvântată.
Multă pace, har și binecuvântare!