,,După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.”1Cor.3,10-15

   În 1Tes.4,13-17 Cuvântul ne vorbește despre învierea celor neprihăniți și asociază clar acest eveniment cu Răpirea Bisericii: ,,Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

   Vom întâmpina pe Domnul în văzduh! În Evanghelia după Luca 14,14 Domnul Isus Hristos vorbește despre binefacere și zice: ,,Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”  Adeverindu-ne și asigurându-ne că răsplătirea binefacerilor, (faptelor făcute în credință și spre slava lui Dumnezeu) va avea loc la învierea celor celor neprihăniți, adică atunci când va avea loc Răpirea Bisericii. Acum putem fiecare vedea cu claritate că Judecata lui Hristos, care este judecata Bisericii Sale în vederea răsplătirii va avea loc în ziua venirii Domnului, (în acel timp sau perioadă), înaintea Domnului Isus Hristos, în văzduh, ude Îl vom întâmpina și unde focul dinaintea Scaunului Său de judecată va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

   Apoc.19,7-8 vorbește despre Nunta Mielului și pentru prima oară găsim termenul, nu de Mireasă a Mieluilui, ci de Soție a Lui, care a fost deja pregătită de nuntă: ,,Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)”

   Iată, Biserica este pregătită și este îmbrăcată cu in subţire, strălucitor şi curat. (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Până aici am auzit doar de o neprihănire a lui Dumnezeu, acum auzim de o neprihănire proprie (,,a sfinților”)

   Adică: Rom.3,21-22 Cuvântul Sfinti Scripturi, prin Ap. Pavel vorbește despre iertarea păcatelor noastre, prin credință și zice: ,,Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii –şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire.”

   Arătând prin aceasta foarte clar că noi nu avem o neprihănire a noastră, pentru că neprihănirea o dă Dumnezeu, fără Lege și vine prin Isus Hristos ,,Care a fost făcut pentru noi Înțelepciune și neprihănire”.  Deci, noi avem pe pământ neprihănirea lui Dumnezeu... Dar Apoc.19,8 vorbește despre o neprihănire a noastră personală, neprihănire pe care am câștigat-o personal ca rezultat al faptelor noastre săvârșite prin credință după ce am fost mântuiți și declarați neprihăniți înaintea lui Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.

   Acum ne este, cred, foarte clar ce spune Ap. Pavel în 2Cor.5,10 ,,Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” și deasemenea înțelegem ce spune el în 1Cor.3,13 ,,lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.”

   Omul mântuit umblă în lumină, trăiește prin credință și despărțit de păcat, cu o ură constantă față de păcat și cu o dragoste necondiționată față de orice păcătos. Unii mai biruitori în această trăire, alții mai puțin biruitori dar toți neprihăniți prin credință în Domnul Isus Hristos, Care-i declară neprihăniți acoperindu-i cu neprihănirea Lui.

   În 1Cor.9,24-27 privind la ce spune Pavel despre felul său de luptă: ,,Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, dar, în aşa fel, ca să căpătaţi premiul! Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji. Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”  Se înțelege foarte clar că există și un risc al lepădării... Ne întrebăm despre ce vorbește Ap. Pavel aici și ne gândim; ,,totuși ce presupune ,,mântuit dar ca prin foc”;  Ce va fi judecat la judecata lui Hristos, ce va fi răsplătit, ce presupune ,,neprihănirea sfinților”; ... (Va urma, cu ajutorul  Domnului)

    Încercarea credinței este un examen pentru care nu te-ai pregătit învățând, dar din care înveți pregătindu-te pentru Viață!