Uneori aş vrea să spun că urăsc ...
Urăsc felul în care mişună maşinile pe străzile poluate...
Urăsc pereţii plini de cuvinte vulgare... şi geamurile sparte de mâinile unui trup cu gânduri murdare...
urăsc zâmbetele false.. 
urăsc minciuna... 
violenţa... 
privirile trufaşe.. 
urăsc ura!

Urăsc cu toată dragostea, fariseii îmbrăcaţi în costume elegante, ce duminică de duminică ocupă scaunele din biserica noastră...
Urăsc cu şi o mai mare iubire, oamenii cu vocabularul puţin dezvoltat...( vulgar )
Urăsc atât de adânc, în iubire, toţi afaceriştii egoişti care lovesc din coate în toate părţile, si care atunci când le spui că la biserică, grupul de misionari are nevoie de susţinere economică pentru lucrarea din Africa, ei îţi răspund cu faţa "sfinţită", ( un stil de posomorâre ), că înţeleg situaţia, dar tocmai s-au gândit să investească în terenul de pe vârful dealului de lângă Cluj... sau Bucureşti... ( atunci parcă îmi presionează ceva limba, să le spun "să arunce în continuare,cu mărgăritare la porci, că se pricep de minune." )
Urăsc cu toată dragostea acele personaje ciudate, care stau mereu într-un colţ, tăcute, la prima vedere inofensive, dar care defapt acumulează informaţii pentru coacerea celor mai stânjenitoare bârfe... şi unii au un talent de ne-egalat...

Urăsc judecătorii... nu pe cei din Tribunalul de Justiţie... 
...civilii, acei judecători pe care-i găseşti la tot colţul... plini de pasiune când îţi critică trăirea... ( aveţi grijă să nu le atacaţi conştiinţa puţină pe care o mai au...)
Urăsc egoiştii, dragii de ei ... care doresc totul pentru persoana lor, ... ( am o imaginea care descrie perfect această categorie: "Cuzco, împaratul unui Egipt imaginar... care a sfârşit transformat în cămilă, ca rezultat al recunoaşterii propiei lui persoane..." - vă recomand să căutati imagini cu el pe youtube sau google, ca să înţelegeţi mai bine. )
Să avem grijă, din ceea ce suntem să nu devenim animalele deşertului torid al acestei lumi... şi sclavii altor oameni... 
Acolo sfârşeşte egoistul... 

Uneori aş vrea să spun că urăsc... şi cred că este biblic... doar dacă o fac cu toată dragostea!

Schimbă-ne Doamne, ura firii în ură sfântă... 
Întoarce Tu, privirile şi trăirea ... spre Dragostea Veşniciei!

p.s: Uneori urăsc ceea ce sunt.. pentru că aş putea fi mai mult, dar renunţ prea uşor...