Îţi dăruiesc inima mea

Doamne, în această zi de sărbătoare, aş vrea să Te întâmpin la un loc cu noroadele. Asemeni lor să Îţi aştern ramuri la picioare ca să calci pe  ele. Dar Tu oare aceasta doreşti? Să calci pe o ramură smulsă de mâna mea grabnică? Nu, Tu nu vrei asta! Tu doreşti o inimă umană aşternută la picioarele Tale. Vrei inima mea golită de orice urmă a firii pământeşti şi a EU-lui meu care-şi cer neîncetat greul tribut.

Şi pentru că aceasta Te-ar mulţumi, Îţi dăruiesc inima mea, Doamne. O aştern la picioarele Tale şi aleg calea smereniei; gestul meu este dovada supunerii, un act de totală lepădare. Dar Tu nu vei călca pe inima mea aşezată în voia Ta – mă iubeşti prea mult ca să mă răneşti. Îmi iei inima în palmele Tale străpunse de cuiele romane şi o curăţeşti pentru a o transforma într-o perlă minunată…