LA CRUCE

Sub crucea de durere,

Sub aura de spini,

Eu stau în aşteptare

Şi simt al Tău suspin

Dar nu ştiam că acolo,

În Golgota ţintit,

Şi dezgolit de slavă,

Pe mine m'ai iubit...

   Eu nu ştiam că stâlpul de durere şi suliţa urii, buretele cu venin, condamnarea-Ţi la moarte erau medicamentele salvării mele.

   Eu nu ştiam căci spinii înfipţi dureros în carnea Ta, sângele curgând din Tine... pe trupul meu, şi sufletul meu, se transforma în aloe, smirnă şi tămâie.

   Eu nu ştiam căci fiecare picătura de sânge curs din Tine este "potir de vin vechi"  pentru sufletul şi trupul meu (Cina).

   Eu nu ştiam că moartea Ta în chinuri era "pecetea" pe dosarul vieţii mele.

   Eu nu ştiam căci strigătul Tău de durere "S-a isprăvit!", era primul meu scâncet de nou născut.

   Eu nu ştiam căci sunt din Tine...

   Dar acuma ştiu!

   Ştiu să ating cerul cu inima, îi simt armonia, ştiu să "deschid calea" prin cântări de laudă, ştiu să respir aer ceresc, ştiu gustul mierii din Stâncă, al florii făinii, al vinului vechi.

   Ştiu să-mi acordez sufletul cu "Marele Dirijor" prin tonul Duhului Sfânt.

   Ştiu s-aştept înaintea zorilor "Mirele" ce n-a lipsit niciodată la logodna sufletului cu cerul.

   Ştiu s-aştept mâinile ce-mi vor pune pe cap cununa ce nu se va veşteji niciodată.

                                         Alexandrina Tulics