Satan are această ocupaţie de a intimida, de a ţine sub tăcere şi de a asupri oamenii lui Dumnezeu, de mult, mult timp.

   Armatele lui Israel au experimentat această groază în Valea terebinţilor, când Goliat şi filistenii şi-au aşezat tabăra pe un munte faţă în faţă cu muntele pe care se aşezase tabăra lui Israel. Regele Saul conducea poporul, dar era necăjit, înspăimântat şi intimidat din cauza lui Goliat - acel uriaş care în fiecare zi îşi arunca batjocura : "Arunc astăzi ocară asupra oştirii lui Israel!" (1 Samuel 17.10). Astfel că armata se ghemuia de frică.

   Dar un tinerel care se numea David a ajuns acolo şi acesta era într-o bună părtăşie cu Domnul. Ni se spune că Duhul Domnului a venit peste David, care a spus israeliţilor: "Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina Filisteanului acestuia! Robul tău va merge să se bată cu el" (1 Samuel 17.32).

   Acesta era primul cuvânt de încurajare pe care-l auzeau soldaţii de pe front. Ei nu au putut să facă nimic altceva decât să privească îndelung, stăpâniţi de frică, la marele uriaş care-i batjocorea în fiecare zi. David era deplin încrezător şi netulburat pentru că el cunoştea şi se încredea în Sursa oriecărei puteri. Consecinţa relatată aici a fost una dintre cele mai mari şi miraculoase "puncte de cotitură" din istorie: cu praştia lui, David s-a descotorosit de Goliat într-un mod care a adus atât glorie Dumnezeului lui Israel, cât şi victorie armatelor lui Israel.

   Sunt sigur că intimidarea şi tăcerea creştinilor de astăzi nu aduce glorie Dumnezeului nostru. Isus Hristos, Domnul slavei a fost acela care a venit jos pe pământ şi S-a îmbrăcat cu trupul nostru uman. El era un om, născut dintr-o femeie, un om care purta natura noastră - dar era şi Dumnezeu.

   El a mers la cruce, iar oamenii L-au jertfit acolo. Tatăl, Dumnezeul Atotputernic, a acceptat jertfa Sa ca singura, ultima, împlinirea deplină şi desăvârşirea tuturor jertfelor aduse vreodată pe altarele evreilor. După ce a fost mort timp de trei zile, El a ieşit afară - a înviat din morţi şi a părăsit mormântul. După câteva zile, El S-a înălţat, fiind Biruitor peste toate puterile morţii şi ale iadului şi S-a aşezat în mijlocul uralelor oştirilor cereşti!

   Acolo El stă la dreapta lui Dumnezeu - un om viu, Reprezentantul nostru, Avocatul nostru şi Marele nostru Preot. Dacă noi credem lucrul acesta, atunci ar trebui să fim cei mai neînfricaţi, relaxaţi, cei mai fericiţi oameni, cei mai asiguraţi de Dumnezeu, din toată lumea!

   Dar Satan este un dragon bătrân care, în aceste vremuri, aruncă ocara asupra noastră şi spune creştinilor: "Arunc ocara asupra voastră - ce puteţi voi face?"  (TREBUIE să ne eliberăm!)