Privilegiul adopţiei
Autor: Max Lucado  |  Album: fara album  |  Tematica: Dragoste - prietenie
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 24/04/2012
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 5 voturi
Privilegiul adopţiei

   Aşa cum David şi-a respectat promisiunea făcută lui Ionatan, şi  Dumnezeu Îşi respectă promisiunea făcută nouă. Numele Mefiboşet înseamnă "cel ce împrăştie ruşinea". Tocmai asta intenţiona să facă David pentru tânărul prinţ.

   Îndată David i-a înapoiat lui Mefiboşet toate pământurile, recoltele şi slujitorii, şi a insistat ca ologul să mănânce la masa împăratului. Nu numai odată, ci de patru ori!

   Să ne oprim şi să ne iamginăm scena din sufrageria regală. Dă-mi voie să îi predau pana lui Charles Swindoll pentru a ne ajuta.

   Clopoţelul care anunţă cina răsună în tot palatul împărătesc şi David vine şi se aşează în fruntea mesei. După câteva clipe Amnon - ingeniosul, şiretul Amnon se aşează în stânga lui David. Adorabila şi graţioasa Tamar, o tânără încântătoare şi frumoasă, intră şi se aşează lângă Amnon. De cealaltă parte a mesei apare încet din biroul său Solomon. Solomon cel precoce, inteligent şi preocupat. Moştenitorul de drept se aşează încet. Şi în cele din urmă Absalom - frumosul, fermecătorul Absalom, cu părul său frumos, negru ca pana corbului şi lung până la umeri- se aşează şi el. Seara aceasta a fost invitat la cină şi Ioab, curajosul luptător şi comandant al armatei lui David. Ioab-voinic şi bronzat-este aşezat aproape de rege. După care cu toţii aşteaptă. Se aude un târşâit de picioare şi sunetul cârjelor lui Mefiboşet, care îşi găseşte oarecum stângaci locul la masă şi se lasă în scaun...iar faţa de masă îi acoperă picioarele. Te întreb: A înţeles Mefiboşet ce înseamnă harul?

   Iar eu te întreb: vezi povestea noastră într-a lui?

   Fii de împărat, ologiţi de cădere, marcaţi pe vecie de păcat. Ne trăim viaţa între paranteze în cronicile pământului, doar pentru ca Împăratul să-Şi amintească de noi. Mânat nu de frumuseţea noastră, ci de promisiunea Lui, El ne cheamă la Sine şi ne invită să ocupăm un loc permanent la masa Sa. Deşi de cele mai multe ori ne târâm mai degrabă decât să păşim spre masă, ne luăm locul alături de ceilalţi păcătoşi transformaţi în sfinţi şi suntem părtaşi la slava lui Dumnezeu.

   Îmi dai voie să fac o listă cu ce te aşteaptă la masa Lui?

   Eşti mai presus de osândire (Romani 8.11).

   Eşti izbăvit de Lege (Romani 7.6).

   Eşti aproape de Dumnezeu (Efeseni 2.13).

   Eşti izbăvit de sub puterea întunericului (Coloseni 1.13).

   Eşti membru al Împărăţiei Lui (Coloseni 1.13).

   Eşti socotit neprihănit (Romani 5.1).

   Eşti desăvârşit (Evrei 10.14).

   Eşti înfiat (Romani 8.15).

   Ai intrare liberă şi în orice clipă la Dumnezeu (Efeseni 2.18).

   Eşti parte a preoţiei Lui (1 Petru 1.4).

   Eşti părtaş cu Cristos în viaţă (Coloseni 3.4), privilegii (Efeseni 2.6), suferinţă (2 Timotei 2.12) şi slujire (1 Corinteni 1.9).

   Eşti: mădular al trupului Său, mlădiţă în vie, piatră de zidire, mireasă pentru mire, preot în noua generaţie, locaş al Duhului. Deţii (fii atent!) toate binecuvântările spirituale posibile. Dumnezeu "ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos" (Efeseni 1.3). Acesta este darul oferit celui mai bicisnic păcătos de pe pământ. Cine ar putea face o asemenea ofertă în afară de Dumnezeu? "Şi noi toţi am primit din plinătatea lui, şi har după har" (Ioan 1.16).

   Pavel vorbeşte în numele nostru al tuturor când întreabă: "O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui! ...Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin (Romani 11. 33-36)

   Ca şi Mefiboşet, noi suntem fii de Împărat. Şi aşa cum mi s-a întâmplat mie în Miami, cea mai de preţ contribuţie a noastră nu e decât un pumn de alune în comparaţie cu ce primim.

Dintre toate personajele invitate la masa regelui David,pentru mine cea care atrage atentia in mod deosebit este Mefiboset.Aceasta se datoreaza faptului caci de cele mai multe ori in viata de crestin ne asemanam mult cu el,purtindu-ne ''ologeala ''noastra inaintea Domnului,chiar daca suntem invitati la cea mai deosebita masa[masa regala]Nu ne putem desparti de defectele noastre de caracter si neascultare,lucru care face ca sufletul nostru sa se tirasca in cirje la masa regeasca.De cite ori abia ne-am hotarit sa mergem la biserica,sa ne implicam in activitatea ei,sa ne ajutam aproapele [chiar daca am fi putut-o face fara probleme,etc]de cite ori prin nepasare si neascultare n-am intarit cirjele cu care ne tirim in fata Imparatului si ne asezam la aceeasi masa cu cei credinciosi fara remuscari sau parere de rau ca L-am fi putut intrista pe Imparat.Pina cind ne vom tiri si ne vom mai sprijini pe ''picioare de lemn''in promisiunea facuta Domnului in apa botezulu ica-L vom iubi pina la moarte?Intreb si eu ca si autorul;Oare intelegem noi harul care ni s-a dat?
Adăugat în 25/04/2012 de sanda_tulics
Minunat adevăr și foarte folositor pt. duhul nostru și acest eseu, Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze veșnic!
Adăugat în 25/04/2012 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 1212
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut incomplet
Opțiuni