În timp, am învăţat să respect şi chiar să tânjesc după răsplătirile promise de Isus. Chiar aşa stând lucrurile, aceste răsplătiri se prefigurează undeva în viitor, iar promisiunile amânate nu satisfac nevoi imediate. Pe parcurs, am ajuns de asemenea să cred că Fericirile se adresează şi prezentului, în aceeaşi măsură în care vizează viitorul. În mod clar, ele pun în contrast moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu faţă de împărăţia acestei lumi.

   J.B. Phillips a enunţat Fericirile care se aplică în împărăţia acestei lumi:

   Ferice de cei "băgăreţi", căci ei se descurcă în lume.

   Ferice de cei insensibili, căci pe ei viaţa nu-i răneşte niciodată.

   Ferice de cei care se plâng, căci, în final, li se face pe plac.

   Ferice de cei blânzi, căci ei nu-şi bat niciodată capul cu păcatele lor.

   Ferice de exploaratori, căci ei obţin rezultate.

   Ferice de cei bine informaţi, căci ei ştiu să se orienteze prin lume.

   Ferice de cei puşi pe scandal, căci pe ei îi remarcă oamenii.

   Societatea modernă aplică, în ce priveşte existenţa, regula supravieţuirii celui mai bine adaptat. "Câştigă acela care moare cu cele mai multe jucării," stă scris pe un abţibild de maşină. La fel se întâmplă şi cu naţiunea care are cele mai bune arme şi cel mai mare produs intern brut. Cu ocazia retragerii (temporare) a lui Michael Jordan, patronul echipei Chicago Bulls a făcut o scurtă trecere în revistă a regulilor care guvernează lumea noastră. "El trăieşte efectiv Visul American," spunea despre aceasta Jerry Reinsdorf. "Visul American înseamnă să ajungi la un moment dat la punctul în care nu mai eşti nevoit să faci nimic din ceea ce nu vrei şi în care poţi face absolut tot ce vrei."

   O fi acesta Visul America, dar, cu siguranţă, nu este şi visul lui Isus, aşa cum se descoperă el în Fericiri. Fericirile exprimă clar faptul că Dumnezeu priveşte această lume din cu totul altă perspectivă decât cea din care o privim noi. Se pare că Dumnezeu îi preferă pe cei săraci şi pe cei ce plâng în locul celor 500 din topul celor mai bogaţi oameni şi al supermodelelor care se zbenguie pe plajele lumii. Oricât ar părea de straniu, se prea poate ca Dumnezeu să prefere periferia Los Angeles-ului în locul plajelor din Malibu şi Ruanda în loc de Monte Carlo. De fapt, Predica de pe Munte s-ar putea subintitula nu "supravieţuirea celui mai bine adaptat", ci "biruinţa victimelor".

   Diverse pasaje din Evanghelii înfăţişează desluşit care a fost tipul de oameni care L-au impresionat pe Isus. O văduvă care a pus în visterie ultimii ei doi bănuţi. Un vameş necinstit, însă atât de dornic să-L vadă mai bine pe Isus, încât pentru aceasta s-a urcat într-un copac. Un copil cu chip şi nume anonime. O femeie care avea în spate un şir de cinci căsnicii ratate. Un cerşetor orb. O femeie adulteră. Un lepros. Forţa, înfăţişarea exterioară plăcută, relaţiile şi spiritul de competiţie pot fi factori ai succesului într-o societate ca a noastră, dar s-ar putea ca aceleaşi calităţi să blocheze accesul în Împărăţia Cerurilor. Dependenţa de Dumnezeu, părerea de rău, pocăinţa, dorinţa puternică de schimbare - acestea reprezintă porţile spre Împărăţia lui Dumnezeu.