Intr-o zi o mama impreuna cu fiul ei au iesit sa se plimbe pe o pajiste, afara vremea era frumoasa si soarele stralucea cu putere. Copilul alerga incoace si incolo plin de energie, iar mama il privea si il supraveghea cu drag. In timp ce copilul se juca si zburda vesel si mama lui incepu sa mearga dupa el, plimbandu-se prin iarba verde si plina de fori , a verii.La un moment dat copilul a ramas mai in urma si se juca in iarba cu o mica gaza pe care a gasit-o acolo pe pajiste, mama lui a mers la o anumita distanta iar apoi s-a oprit si privea in urma la copilul ei drag. Copilasul dupa ce s-a plictisit de jucat cu micuta gaza s-a ridicat in varful picioarelor si a inceput sa priveasca in toate directiile. Dupa un timp scurt a observat undeva cam in directia mamei lui, la o distanta nu prea mare in spatele acesteia, ca se vedea un parc de distractii, era asa frumos, cu leagane, cu carusel ,cu masinute si baloane, si tot ce isi putea dorii si imagina el.Dupa ce o privii o secunda pe mama lui copilasul a inceput sa alerge in directia parcului, si cu cat se apropia , parcul se vedea mai bine si parea si mai atragator. Mama l-a vazut pe copil ca alearga, si a crezut de prima data ca alearga catre ea , dar dupa ce a vazut ca copilasul nu are de gand sa se opreasaca , a inceput sa strige la el. Copilul fiind fascinat de imaginea dinaintea lui alerga din ce in ce mai tare si nici ca o auzea pe mama lui cum striga. Mama dupa ce a vazut ca copilul nu se opreste, cand acesta a trecut prin dreptul ei, i-a pus piedica, si copilul a cazut pe pamantul tare al pajistei. Dupa cateva momente, timp in care si-a revenit dupa cazatura, era in bratele mamei, dar s-a tras nervos si revoltat si a intrebat-o:

- Mama de ce mi-ai pus piedica?, uite ce tare m-am lovit, si acum ma dor mainile si genunchii, eu credeam ca ma iubesti, dar esti o mama rea. Cum ai putut sa imi faci una ca asta ?

Atunci mama s-a dus la el , l-a sarutat pe obraz, l-a ridicat de manuta si la dus cativa metri mai in fata, si acolo era un sant foarte mare si adac, plin de piete ascutite. Si mama i-a zis :

- Fiule daca nu iti puneam piedica , tu in inconstienta ta , furat de mirajul parcului de distractii, ai fi alergat si ai fi cazut direct in acest sant, si ai fi murit in cele mai groaznice dureri .Eu a trebuit sa aleg : ori sa te las sa alergi spre moarte , ori sa iti pun piedica si sa te salvez. Ma doare inima ca a trebuit sa cazi , si ca acum ai dureri si rani, dar nu puteam sa te las sa mori !

Si mama se apleca repede sa ingrijeasca ranile copilului, si dupa un timp scurt deja durerile s-au mai domolit si copilul era iarasi bine dispus.Atunci a mers la mama lui si i-a zis :

- Mami , ma bucur ca m-ai impiedicat sa merg spre o moarte sigura , si chiar daca m-a durut cazatura stiu ca ai facut aceasta fiindca ma iubesti , si stiu ca era singura cale de a ma salva.

Si in acel moment mama si copilul s-au imbratisat sub un apus de soare frumos, copilul era un pic ranit , DAR ERA IN VIATA !

Am vrut prin aceasta povestioara pe care am scris-o sa exprim ceea ce si eu am inteles de ceva timp prin calauzirea lui Dumnezeu si anume ca uneori El, Dumnezeu trebuie sa ne mai puna si cate o piedica in alergarea noastra , tocmai pentru a ne proteja de o nenorocire si mai mare, si ca uneori noi ne lasam furati de mirajele si iluziile acestei lumi si nu mai auzim glasul lui Dumnezeu cum ne striga sa ne oprim , de pe calea gresita. Si atunci se intampla ca Dumnezeu sa ne trimita cate o incercare in viata noastra pentru a ne salva , si chiar daca in prima instanta noi avem tendinta de a ne revolta, daca ne gandim mai bine vom intelege ca Dumnezeu a facut asa fiindca ne iubeste , si ca El doreste ca noi sa fim in viata , atat fizic cat si spiritual, si ca sa ne mentina in viata cateodata e nevoie sa trimita si un pic de suferinta.

AMIN  !