O moștenire repede câștigată de la început, la urmă va fi fără binecuvântare. (Proverbe 20:21)

„Moștenire” e un cuvânt plăcut, dacă te gândești la un lucru pe care îl obții datorită cuiva care ți-l oferă, fără ca tu să faci nimic pentru el. În același timp, poate fi un cuvânt neplăcut, pentru că aduce cu el... așteptarea. Și, după cum mulți dintre noi o știm foarte bine, așteptarea nu e ușoară, mai ales în vremurile astea, când totul se desfășoară cu repeziciune, nu mai avem timp nici măcar pentru sarcinile zilnice, când timpul parcă e din ce în ce mai puțin și viața din ce în ce mai scurtă și mai neplăcută...
    Totuși, așteptarea nu e întotdeauna un lucru rău și nu trebuie percepută ca pe o corvoadă. Cel puțin asta îmi tot spune Dumnezeu, de ceva timp... De mult timp, de fapt, dacă mă gândesc că și mulți prieteni mi-au zis, de nenumărate ori: „Ce-i al tău e pus deoparte!” sau „Lucrurile bune vin la cei care știu să aștepte!”. Off... ușor de zis, greu de îndurat!
    Trebuie să avem speranță și multă răbdare! Romani 8:25 spune: „dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, așteptăm prin răbdare”. Off, din nou... Răbdarea asta... Unde te duci, unde cauți, unde te învârți dai de nevoia ei. Dacă nu o ai, trebuie s-o capeți! E un must-have al vieții, după cum ar spune americanu'...
    Te vezi, uneori, în situații-limită și te gândești ca unul din drepții Vechiului Testament: „Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?” (Iov 6:11) Realizezi că moștenirea ta nu mai vine și ești atât de nerăbdător, mai ales când știi că nimeni în afară de Dumnezeu nu îți poate oferi ceea ce îți dorești (Iov 6:8). Iar dacă totul în jurul tău spune că aștepți degeaba, e și mai și...
    Indiferent de lucrul după care tânjești în inima ta, acela se va îndeplini prin credința în Domnul. Nu întotdeauna când vrei sau când crezi tu că trebuie, ci la un timp hotărât. „Va veni sigur, fără greș”, spune Dumnezeu (Avacum 2:3), care te îndeamnă să-l aștepți și să ai încredere în El (Evrei 11:8).
    Însă, trebuie să fii pregătit pentru a obține moștenirea. Accesul în Țara Promisă (făgăduința din viața fiecărui om, dorința ascunsă a oricărei inimi, visul tainic pe care vrei să-l vezi realitate) se face în urma unui drum, destul de lung și de anevoios. Scuze, dar teleportarea e doar în Star Trek, nu și în Biblie!
    Pentru a ajunge în pământul făgăduit, trebuie să treci Iordanul învolburat (Deuteronomul 11:31). Fiecare creștin are un Iordan în viața lui. Unul cu valuri mari și repezi, al căror vuiet strigă: „Nu te apropia, e prea periculos! Nu poți trece, nu vei reuși! Pământul acela nu e pentru tine, te vei îneca dacă faci un pas!” Îți sunt cunoscute gândurile astea? Eu mă lupt cu ele zilnic. Adversitatea este cea care ne face să batem în retragere și să ne gândim: „Oare lui Dumnezeu îi pasă de fericirea mea? Oare Îl interesează dorințele și așteptările mele sau nu-I arde decât de 'marele Lui plan' și atât? Mai bine renunț și asta e!” Dar Domnul... Repet, dar Domnul... spune: „Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îți dau tărie și te ocrotesc și dreapta Mea cea tare te va sprijini” (Isaia 41:10).
    Dumnezeu Însuși are grijă să nu cazi și să nu fii luat de valuri, ci să pășești prin ele, astfel încât să intri în Țara Promisă, să te bucuri de moștenirea Lui, să îți vezi visul împlinit, să îți uiți necazurile și să-ți aduci aminte de ele „numai ca de niște ape, care au fost și au trecut” (Iov 11:16).
    Pregătirea e grea. Aduce cu ea o atenție sporită asupra gândurilor, a gesturilor, a acțiunilor, a vorbelor tale. Toate trebuie să fie în acord cu voia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, trebuie să mergi pe calea dreptății și să nu te abați de la ea (Sirah 2:7). Altfel, așteptarea ta va fi zadarnică (Efeseni 5:5), iar dacă îți vei pune toate eforturile în slujba egoismului, vei grăbi totul și vei da la o parte tot ceea ce Dumnezeu a hotărât pentru binele tău, atunci vei înțelege cu adevărat sensul expresiei: „ce va semăna omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7).
    Nu te grăbi cu lucrurile conexe, ci privește mai întâi în interiorul tău. Nu aștepta o moștenire, fără să vezi dacă ți-o poți însuși. Ai grijă mai întâi de cine ești, nu de ce vrei să fii, de ce poți avea, de ce ai vrea să cunoști... Indiferent cât te vei agita, cât vei munci, cât vei sacrifica pentru a-ți vedea visele împlinite, ele se vor nărui dacă în inima ta nu se află Iisus Hristos (Agheu 1:9). El este Calea, Adevărul și Viața, deci în El trebuie să privești, să aștepți și să crezi, și astfel vei avea tot ce îți dorești (Matei 6:33).
    Ține minte: nimic nu este prea mult pentru Dumnezeu (Numerii 11:23) și, indiferent de câte obstacole, griji, îndoieli, neputințe, adversități și descurajări ai în calea ta, El a promis că pe cel care crede în El îl va izbăvi de toate și îl va binecuvânta cu o măsură care va da pe dinafară. Nu mă crezi? Întreabă-i pe Avraam (Geneza 24:1) și pe Iov (Iov 42:10-17). Ei știu cel mai bine cum e cu binecuvântarea de la urmă...