Imi doresc atat de mult sa fii aici.
Sa ma prinzi cu Mainile Tale. Cu amandoua.
Si sa ramanem asa, intr-o imbratisare neintrerupta.
Imi doresc sa fii aici, pentru ca e frig si nesigur taramul pe care stau.

Privesc in jur, abia ce-am intrat intr-un numar nou de an, 
si au inceput mintile sa se relaxeze, inimile sa se ingrijeasca de tot ce-i material, amintirile sfinte sa se piarda, declaratiile despre Armaghedon-uri Apocaliptice sa devina filme si jocuri, glume proaste sau sfarsituri indepartate.
Stiinta se contrazice de mii de ori, de fiecare data asigurandu-ne ca e ultima si dreapta.
Teorii despre "nasterea" primului om, microcelule, atomi pierduti prin alte galaxii, farfurii zburatoare, soareci superiori omului, crize economice, lupte intre natiuni si morti nejustificate... 
Toate-au aparut odata trecut pragul 2012, sub forme mult mai reale ca pana acum, precum umbre vechi de secole ce-si cer de mult pamantul la picioare.

Suntem absurzi.
Suntem nebuni. Fara Tine suntem, fara indoiala, nebuni.
Suntem disperati. Ne jucam de-a Dumnezeu, inconstienti de consecintele aduse asupra noastra, din cauza disperarii ce sapa carari in noi.
Suntem goi. Si "gol" e un cuvand prea frumos pentru a descrie pustiul insuportabil din noi.
Suntem turbati de egoism si "eu"-l, care rupe orice relatie cu cei din jur, si cu Tine.
Suntem prosti. (Si nu-mi retrag cuvintele.) Prosti, pentru ca acceptam sa fim mintiti atat de usor, sa ne schimbam credinta atat de simplu, sa primim mizeriile fara nimic in schimb, sa devenim "libertini" peste noapte, sa ne vindem fratele sau parintii, sa ne manjim mainile de sange, sa ne ucidem bisericile, sa acoperim invataturile adevarate, sa ne cumparam pentru 40 de arginti doar ca sa ne integram in "societate" .

Urasc ce-am ajuns.
Ce suntem.
Farisei mizerabili.
Falsi ingeri. 
Demoni cu chip angelic. 
Minti inchise. 
Urati! Urati pana in maduva oaselor am ajuns de urati, Doamne!

Tinem cu dintii de microfoane, amvoane, carti, diplome, case, masini, plicuri, bani, hartii, haine, medalii, butoane, cladiri, posturi... 
Dar am lasat demult din maini Cerul, inimile, sufletele si oamenii de care ne-ai facut responsabili din clipa in care ne-ai considerat pregatiti pentru lucrare.
Suntem mizerabili. 
Urati si diformi.
Inculti si nevrednici.
Si, da, vorbesc in numele tuturor... Se vor exclude numai cei prea mandri si prea „sfinti” pentru Vesnicie.

Iarta-ne...
Mi-e rusine si groaza... groaza de bunatatea Ta. Pentru ca simt ca primim iertare a infinita oara... 
Si eu sunt aceea care merita asta cel mai putin.

Ia-ne toata linistea, daca nu esti Tu linistea noastra.
Lipseste-ne de toata pacea, daca nu-i Pacea ce curge din Tine.
Fa-ne rugaciune. Nu oameni. 
Rugaciune, Doamne. Fa-ne rugaciune spre Soare!
Sfarama-ne de tot si construieste-ne prin fapte vrednice de Ava al nostru, Tata!
Fa-ne sfarsit!
Sfarsit de urat, si inceput de Frumos, din Tine!


Imi doresc atat de mult sa fii aici.
Sa ne prinzi cu Mainile Tale. 
Cu amandoua.