Apoi urmează al treilea lucru - şi acesta este să crezi că poţi trece de la starea ta lumească, firească, la cea duhovnicească într-o clipă.

   Oamenii vor să depăşească starea lumească printr-o creştere spre cea duhovnicească şi niciodată nu vor reuşi. Caută mai multe predici şi mai multă învăţătură, crezând că aşa pot să-şi modifice treptat starea. Copilul acela despre care vă spuneam a rămas în stadiu de prunc de şase luni; avea o boală şi necesita vindecare. Abia după aceea ar fi urmat creşterea. Deci starea lumească este starea unei groaznice boli. Creştinul firesc este un prunc în Isus. El este un copil al lui Dumnezeu, aşa ne spune Pavel, dar el suferă de această boală, în consecinţă neputând creşte. Cum va veni vindecarea?

   Trebuie să vină prin Dumnezeu; iar Dumnezeu doreşte foarte mult să ţi-o dea chiar în ceasul acesta.

   Un om care devine duhovnicesc nu va fi unul cu o imediată maturitate duhovnicească. Nu pot aştepta acelaşi lucru de la un creştin tânăr care posedă plinătatea Duhului Sfânt ca de la un creştin matur care cunoaşte plinătatea Duhului de douăzeci de ani. Există multă creştere şi maturitate în viaţa duhovnicească. Dar când vorbesc despre un singur pas, eu vreau să spun că tu poţi să-ţi schimbi poziţia, iar în loc să trăieşti o viaţă lumească, poţi să păşeşti într-o clipă în cea duhovnicească.

   De observat motivul pentru care sunt folosite cele două expresii. În omul firesc există ceva din natura duhovnicească; dar ştiţi că unui corp i se atribuie o denumire conform  elementului predominant. Un obiect poate fi utilizat în două sau trei scopuri, dar cel mai probabil va căpăta numele celei mai pregnante. Deci Pavel spune cu alte cuvinte acelor corinteni: "Voi, pruncilor în Hristos, sunteţi lumeşti, sunteţi sub puterea firii, dând frâu liber nervilor şi antipatiei, fără a creşte sau a fi capabili de a recepta adevărurile duhovniceşti, indiferent de darurile pe care le aveţi."

   Omul duhovnicesc este un om care nu a atins perfecţiunea, mai este loc încă de multă creştere. Dar dacă îl priveşti, caracteristica predominantă a naturii şi a vieţii sale constă în supunerea faţă de Duhul Sfânt. El nu este perfect, dar este un om care a adoptat o poziţie corectă, spunând: "Doamne Dumnezeule, m-am predat Ţie pentru a fi călăuzit de Duhul Sfânt. Tu m-ai acceptat şi m-ai binecuvântat, iar acum Duhul Sfânt mă conduce."  Să conştientizăm că prin ajutorul lui Dumnezeu noi putem să ne părăsim poziţia veche şi să adoptăm una nouă.

   Poate că aţi auzit povestea, deseori folosită în cadrul serviciilor de evanghelizare, despre omul care a fost convertit de un pastor care a trasat o linie şi i-a vorbit despre acest subiect. Era un om bolnav pe care un pastor îl vizita cu regularitate şi îi vorbea despre sângele lui Hristos. "O, da," răspundea omul, "ştiu despre sângele lui Hristos care ne poate mântui; şi despre iertare şi faptul că dacă Dumnezeu nu ne iartă noi nu putem intra în ceruri."  Cu toate acestea pastorul observase că omul nostru nu era câtuşi de puţin conştient de păcat. La orice îi spunea pastorul el zicea: "Da," dar nu o spunea cu convingere şi nu putea cuprinde noţiunea de păcat. Pastorul povesti că atunci când simţi că disperarea începuse să-i dea târcoale, el se rugă într-o zi: "O, Doamne, ajută-mă să-i arăt omului acestuia starea sa."  Şi dintr-o dată i-a venit un gând. Cum pe jos în încăpere era nisip, pastorul a trasat o linie cu un băţ, de o parte a ei a scris cuvintele: "Păcat, Moarte, Iad" iar de cealaltă, "Hristos, Viaţă, Cer". Bătrânul a întrebat: "Ce faci?"  Pastorul i-a răspuns: "Ascultă! Crezi că vreuna din literele de pe partea stângă s-ar putea ridica să treacă de cealaltă parte a liniei?". "Bineînţeles că nu," a fost răspunsul. Apoi pastorul a spus cu seriozitate, "Exact la fel nu se poate nici păcătosul care se află pe partea stângă să treacă singur dincolo. Această linie desparte întreaga omenire, iar cei care sunt mântuiţi se află pe partea dreaptă, iar nemântuiţii pe partea stângă. Hristos este Cel care trebuie să te ia din partea stângă şi să te treacă pe cea dreaptă. De care parte eşti tu?"  Nu s-a auzit nici un răspuns. Pastorul s-a rugat cu el apoi a plecat rugând pe Dumnezeu să binecuvinteze acel om. Revenind a doua zi i-a adresat întrebarea, "Ei bine, prietene, de care parte eşti?"  Răspunsul veni îndată cu un oftat: "De partea greşită."  Dar nu după multă vreme omul nostru a primit cu bucurie Evanghelia şi L-a acceptat pe Hristos.

   În mod similar tu nu poţi să te eliberezi de fire sau să scapi de ea; însă Hristos te poate trece în viaţa cea nouă. Aparţii lui Hristos şi El îţi aparţine; dar ceea ce îţi trebuie este să I te predai iar El îţi va descoperi puterea crucii Sale, pentru a-ţi conferi victorie asupra firii. Predă-te Lui prin mărturisirea păcatelor, complet neputincios, şi vino la picioarele Mântuitorului. El îţi poate da eliberare.