Cum să ne spălăm picioarele unii altora? De exemplu, la sfârşitul unei zile de lucru te simţi obosit şi incapabil să-L lauzi pe Domnul din toată inima. Seara, te duci la strângere, şi cineva îţi cere să te rogi. În timp ce te rogi, ai sentimentul lipsei de naturaleţe în rugăciunea ta - parcă ai compune un eseu. Abia poţi să continui să te rogi. După aceea se roagă un alt frate, al cărui duh este plin de viaţă. Rugăciunea lui îţi împrospătează duhul şi simţi că îţi redobândeşti vigoarea spirituală. Ei bine, aceasta înseamnă a ne spăla picioarele unii altora. Adeseori, când mergem la strângere, duhurile tuturor celor prezenţi sunt atât de neputincioase, încât nu au puterea de a se ridica. Chiar şi după ce un frate se roagă, iar altul citeşte un pasaj din Cuvântul lui Dumnezeu, tot nu apare nicio înviorare. Aceasta e din cauză că picioarele tuturor sunt murdare. Dar nu este nici măcar un lighean cu apă pentru spălarea picioarelor, şi, de aceea, toţi se simt apăsaţi. Să presupunem însă că este prezent cineva care poate spăla picioarele celorlalţi. Fratele respectiv se ridică şi se roagă sau spune câteva cuvinte. Imediat, atmosfera se înviorează, se împrospătează. Fără acel lighean cu apă, fără acea spălare a picioarelor, duhurile tuturor celor prezenţi vor rămâne apăsate şi împovărate. Acest lucru este adevărat şi în viaţa de familie. Poate vine în casa ta un frate sau o soră. După o scurtă conversaţie, o mică mărturie, toţi din familie sunt readuşi la Dumnezeu. Dispare sentimentul separării de Dumnezeu. O astfel de persoană este capabilă să spele picioarele altora, şi lucrul acesta e preţios în ochii Domnului.

   Trebuie să avem această dorinţă înaintea Domnului, şi anume de a fi în stare să spălăm picioarele altora. Pentru a face asta, avem nevoie de apă - adică să fim plini de Duhul Sfânt şi să menţinem o comuniune constantă cu Domnul. De aceea, în viaţa  noastră de fiecare zi trebuie să umblăm în Duhul, ca să putem avea apă vie cu care să spălăm picioarele altora. De fiecare dată când mergem la strângere ar trebui să avem apă vie cu care să spălăm picioarele celorlalţi. Să nu încercaţi niciodată să spălaţi picioarele fără apă, căci nu veţi face decât să le murdăriţi şi mai mult. Se poate că cei care nu sunt în stare să spele picioarele altora au, totuşi, comuniune cu Dumnezeu dar duhurile lor sunt, fără îndoială reci.

   Astăzi, Domnul nu spală în mod direct picioarele oamenilor, ci ne foloseşte pe noi. Prin urmare, e nevoie să învăţăm bine cum să fim nişte oameni care sunt în stare să spele picioarele altora.