În urmă cu aproximativ 2000 de ani a avut loc în Ierusalim o întâmplare pe care Cartea Cărților o menționează. Să pătrundem în cadrul descris de scriitorii Evangheliilor ce au surprins și descris acea memorabilă întâlnire, este vorba de Iisus din Nazaret și Pilat din Pont, un guvernator roman deranjat la o ora nepotrivită pentru a da un verdict împotriva arestatului Iisus. Considerat la vremea aceea un pericol pentru națiunea iudaică, un blasfemator și un răzvrătit împotriva conducerii și stăpânirii romane. ( Pentru mai multe informații se pot citi din Evanghelia după Ioan capitolele 18 și 19.)

Pilat îmbrăcat în hainele guvernatorilor romani, de pe scaunul său, privește scena și vede preoții care nu vor să intre în sala de judecată ca să nu se întineze și să poată mânca Paștele, însă acuzându-L pe Iisus ca pe un făcător de rele. Ne aflăm în ultima parte a vieții lui Iisus pe acest pământ. Pilat a auzit despre Iisus din Nazaret și lucrarea Sa publică de trei ani și jumătate. Prin mintea guvernatorului începe a se perinda tot ceea ce știa despre Omul din fața lui, vindecări, fapte de iubire, învățături de o profunzime cum niciodată nu s-au mai auzit în vastul imperiu roman.

Pilat a fost omul care a trăit în ritmul progresiv al timpului său. Era un om cu mintea deschisă spre cultură, educație și a realizărilor în orice domeniu din imperiu. El cunoștea faptul că în mentalitatea romanilor omul care avea valoare era cel care cucerea cetăți și țări supunând popoare, stăpânirii romane. În mentalitatea grecilor care erau considerați înțelepții timpului, omul care avea valoare era cel care cunoștea filozofie și era dotat cu inteligență, iar în mentalitatea iudaică omul care avea valoare era cel care păzea Legea morală și ceremonială și îndeplinea toate ritualurile iudaice.

Pilat analizează scena din fața lui. În mod special este interesat de Iisus, un Om neobișnuit cu o atitudine de umilință și iubire, iar în același timp maiestatea unui împărat se distinge în Omul din fața lui. Deși rănit, zdrobit, însă cu fața luminată de o lumină ce vine din interiorul Său și i se oglindește în orice privire. Privindu-L Pilat își aduce aminte de învățăturile Sale:

, , Să-ți iubești dușmanii, să ierți, să rabzi, să te oferi pentru ai face pe alții fericiți, o împărăție a păcii și dreptății ce trebuie să înceapă din inima omului.”

O învățătură nouă a apărut pe scena lumii în cadrul imperiului roman. Învățăturile Sale sunt mai profunde decât orice cugetare din filozofia greacă. De asemenea soția lui Pilat l-a văzut săvârșind minuni, înviind-o pe fiica lui Iair, iar alții i-au vorbit despre Iisus din Nazaret. Stând în fața Lui, Pilat are un gând pe care cu greu și-l poate înăbuși, ar dori să i se închine, el înțelege că de fapt acesta este Mesia cel descris de profeți. O mentalitate inovatoare, revoluționară a pătruns în imperiu ieșind din poporul iudeu renumit pentru bigotism, răutate și fanatism religios. Pilat analizase mulți iudei, oameni de rând, cărturari, saduchei, farisei, preoți, era obișnuit cu interminabilele certuri între mișcările religioase, nimeni însă din toți acești oameni nu avea curățenia de caracter a lui Iisus din Nazaret. Nimic nu a influențat atât de mult viața lui Pilat ca întâlnirea cu Iisus. Urmează un dialog între Pilat și Iisus iar la un moment dat Pilat pune o întrebare:

, , Ce este adevărul?”

O întrebare care va primi un răspuns non verbal pentru că în fața guvernatorului se află în carne și oase adevărul așa cum ni se spune în Evanghelia după Ioan 14-6:

, , Eu sunt Calea, Adevărul și Viața... ”

 Parcurgeți acest emoționant pasaj biblic și îl veți vedea pe Pilat cedând în fața presiunii mulțimii. După ce Iisus este dus la Irod și adus înapoi la Pilat, plin de sânge și răni ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus, guvernatorul face teribila greșeală de a desconsidera ocazia de aur din fața lui, și de al elibera pe Iisus și a deveni un ucenic al noii împărății mesianice. Pasionat mai mult de rangul său de guvernator, dând prioritate lucrurilor materiale decât împărăției adevărului, nu este greșit ca cineva să fie pasionat de lucruri materiale. Greșeala este când aceste lucruri primează în viața noastră.

În Evanghelia după Matei 6-33 ni se spune:

, , Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu si neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Pilat i-a întors spatele lui Iisus Hristos crezând că astfel va câștiga, însă rapoartele istoriei ne spun că și-a pierdut poziția, averea, iar apoi s-a sinucis. Valorile pe care le-a crezut trainice s-au năruit, dar dacă l-ar fi ales pe Hristos cât de diferită ar fi  fost viața lui chiar pe acest pământ. Fără a mai lua în discuție fericirea de care ar fi avut parte pe noul pământ, pe care Iisus îl va crea pentru cei mântuiți.

 În Evanghelia după Matei 27-22 stă scris:

, , Dar ce sa fac cu Iisus, care Se numește Hristos?”

Din întrebarea lui Pilat se desprinde convingerea lui fermă că l-a descoperit pe adevăratul Mesia, însă el rămâne doar în acest punct, nu face și următorul pas acceptarea lui Hristos ca Domn și Mântuitor în viața sa.

Ceea ce cred că impresionează cel mai mult din Biblie este iubirea lui Dumnezeu pentru om. O iubire ce s-a întrupat și a devenit Omul Iisus din Nazaret. Deși era una cu Tatăl din veșnicie, El a ales să acopere Divinitatea Sa cu natura umană, descoperindu-ne cum este Dumnezeu și care sunt gândurile Sale pentru oameni. Dacă nu am avea această descoperire revelată în Cartea Cărților care ar fi viitorul nostru?

Dragostea lui Dumnezeu pentru omul păcătos este subiectul în fața căruia mă plec cu admirație și uimire. Este atât de mare această iubire pentru înțelegerea mea limitată. Așa cum cineva spunea: , , Mai mare și mai uimitoare ca și capacitatea omului de a păcătui este capacitatea lui Dumnezeu de a ierta omul păcătos și al înconjura cu iubire răscumpărătoare din păcat.”

De câte ori nu ne întâlnim și noi pe străzile vieții cu ocazii prin care putem cunoaște iubirea agape? Oare cât de mult simțim în astfel de momente iubirea divină atingându-ne inimile? Providența în mod tainic, neînțeles de noi dorește să ne conducă pentru a descoperi adevărul în toată gloria.