„pe orice mlădiţă  care este în Mine  şi care nu aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă o curăţă, ca să aducă şi mai multă roadă... "

Aceasta este  o  traducere  spirituală  actuală a   evlaviei  lipsită de  putere descrisă în 2 Timotei 3:2-5. Iată cum definesc eu formalismul: formalismul îl reprezintă  pe acel  "credincios"  plin de  dragoste  pentru sine, care munceşte 24 de ore din 24, împins fiind de iubirea lui profundă faţă de bani, lăudându-se  cu forţele  proprii  şi  cu  înţelepciunea  proprie, luând poziţie trufaşă  vizavi de semeni, permiţându-şi luxul  de a-şi  crea  propria  pocăinţă, trăind-o din plin şi emanând iz de hulă  la adresa  Celui  care  a poruncit pocăinţa, ignorând  porunca a cincea prin neascultare  de părinţi dar venind deseori  înaintea  lui Dumnezeu cu liste  fără  capăt în care  le cere pe TOATE  câte nu le are, uitând  să-i  mulţumească apoi  printr-o viaţă  evlavioasă şi pierzându-şi dragostea faţă de fraţi.

Acest gen de creştin s-a  golit de Cel care este Dragoste dobândind acum o inimă de stâncă şi neînduplecată  în faţa mustrărilor  din dragoste dar  permiţându-şi să-i clevetească  pe  fraţi şi pe cel din fruntea turmei, trăind  o  viaţă ca cea a fiului risipitor, refuzând lecţiile de îmblânzire pentru că el nu iubeşte binele ci preferă mai degrabă banii în schimbul lui Cristos şi se uneşte în acest "comerţ" cu cei obraznici şi îngâmfaţi iubind mai mult plăcerile de aici şi de acum care l-au debranşat de  la alimentarea cu Seva Divină. El rămâne  în continuare racordat la aceeaşi reţea dar refuză  să vadă că de fapt  este doar o conductă dezafectată.