"Cel ce are urechi de auzit, să audă." - Isus a rostit aceste cuvinte de mai multe ori. De opt ori în Evanghelii şi de opt ori în Apocalipsa ni se aminteşte că nu este suficient să avem urechi - e nevoie să le şi folosim.

   În una din parabolele Sale, Isus a comparat urechile noastre cu solul. El a vorbit despre un fermier care arunca seminţe (ele simbolizează urechile noastre). Unii au urechile precum un drum bătătorit - complet ostil seminţei. Alţii au nişte urechi precum un sol stâncos - aud Cuvântul dar nu-i permit să prindă rădăcini. Iarăşi alţii au nişte urechi precum solul năpădit de buruieni, care  este prea copleşit, prea plin de spini şi prea aglomerat pentru ca sămânţa să poată avea vreo şansă. Şi iarăşi alţii au urechi care aud: bine acordate, capabile să discearnă şi gata să dovedească vocea lui Dumnezeu.

   Vă rog să observaţi că în toate cele patru cazuri sămânţa este aceeaşi. Şi semănătorul este acelaşi. Ceea ce diferă nu este mesajul sau mesagerul, ci ascultătorul. Şi dacă proporţiile din text au vreo relevanţă, atunci trei sferturi din populaţia pământului nu ascultă vocea lui Dumnezeu. Indiferent că sunt de vină inimile împietrite, vieţile superficiale sau minţile pline de anxietate, 75 la sută dintre noi pierd mesajul.

   Şi asta nu pentru că nu am avea urechi, ci pentru că nu le folosim.

   Scriptura a pus întotdeauna mare preţ pe auzirea vocii lui Dumnezeu. Într-adevăr, marea poruncă dată de Dumnezeu prin Moise începe cu următoarele cuvinte: "Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn". Neemia şi oamenii lui au fost lăudaţi pentru că au "fost cu luare-aminte la citirea cărţii Legii."  "Ferice de omul care M-ascultă" este promisiunea din Proverbe 8.34. Isus ne îndeamnă să învăţăm să ascultăm ca nişte oi. "Oile aud glasul lui (al păstorului)... merg după el, pentru că îi cunosc glasul". Fiecare dintre cele şapte biserici din Apocalipsa este abordată în felul următor: "Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul".

   Urechile noastre, spre deosebire de ochii noştri, nu au pleoape. Ele trebuie să rămână deschise, însă cât de uşor se închid.

   Cu ceva vreme în urmă, Denalyn şi cu mine făceam cumpărături în vederea unei călătorii. Am găsit tot ce căutam într-un magazin, însă i-am spus vânzătorului că ne ducem şi la un alt magazin pentru a compara preţurile. M-a întrebat dacă nu doresc o carte de vizită de la el. I-am răspuns: "Nu, numele tău e uşor de ţinut minte, Bob". La care a răspuns: "Numele meu e Joe". Am auzit ce a spus omul dar nu am ascultat de el. 

   Nici Pilat nu a ascultat. El era un caz clasic de persoană cu urechi care nu aud. Nu numai că soţia lui l-a avertizat: "Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta", dar însuşi Cuvântul Vieţii a stat în faţa lui Pilat şi în odaia lui şi a proclamat: "Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu".  Însă Pilat avea un auz selectiv. El a permis ca vocea mulţimii să înnăbuşe vocea conştiinţei lui şi vocea Tâmplarului. "Şi strigătele lor... au biruit" (Luca 23.23).

   În cele din urmă Pilat a ascultat de mulţime şi nu de Cristos, ignorând mesajul lui Mesia. "Credinţa vine în urma auzirii" (Romani 10.17), dar din moment ce Pilat nu a auzit, el nu a găsit credinţă niciodată.

   "Cel ce are urechi de auzit, să audă."  Cât timp a trecut de când ţi-ai verificat auzul? Când Dumnezeu aruncă seminţe în calea ta, care sunt rezultatele? Pot să-ţi pun o întrebare pentru a testa capacitatea ta de a auzi vocea lui Dumnezeu?

   Cât timp a trecut de când I-ai permis lui Dumnezeu să te deţină?