mai 22, 2012

   A fost cea mai tristă zi - ziua când vasele Templului, stâlpii Templului, marea de aramă, temeliile şi toate uneltele Templului au trebuit ca să fie duse în Babilon. Şi nu au fost duse acolo fără ştirea nimănui, chiar dacă un popor privea neputincios cum are loc această dramă sub ochii lor. Cineva însă era în control la toate lucrurile, şi Acesta era Dumnezeu.

   În Ieremia 27.22, Domnul a promis că toate lucrurile sfinte, vasele sfinte ale Templului, vor fi duse în Babilon până în ziua când Domnul le va căuta şi le va aduce înapoi.

   Şi au ajuns în Babilon atât vasele sfinte ale Templului cât şi dirijorii de cor, şi cântăreţii cu harfele lor (Ps.137); toţi au fost duşi în Babilon; puţini au mai rămas în Iersusalim - doar cei mai săraci şi mai neînsemnaţi oameni. Şi ştim cu toţii că Domnul S-a ţinut de Cuvânt şi după şaptezeci de ani a adus înapoi lucrurile sfinte, vasele sfinte ale Templului; a adus totul înapoi în Ierusalim, fără a fi nevoie să plătească cineva vreo răscumpărare (citeşte Cărţile Ezra şi Neemia)

   Şi m-am întrebat: "De ce Doamne, vasele Tale sfinte, au trebuit să ajungă în Babilon - fiindcă locul lor era în Ierusalim, fiindcă tot în Ierusalim le-ai adus, în Ierusalim le era locul lor?"

   Şi mi-a dat Domnul ca să înţeleg că plecarea lor în Babilon avea să fie o umbră viitoare a ceea ce suferă astăzi Biserica.

   Priviţi cum îşi încheie Petru întâia lui epistolă (1 Patru, 5.13): "Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate."

   Fraţilor, surorilor, Biserica a trebuit şi Ea să guste ce înseamnă să trăiască în Babilon; dar Biserica aleasă, nu şi-a pierdut valoarea ei în Babilon, precum nici vasele sfinte ale Templului nu şi-au pierdut valoarea lor în Babilon - şi amintiţi-vă de un împărat obraznic pe nume Belşaţar care şi-a permis să se distreze folosind vasele sfinte şi a avut de plătit atât de scump: dintr-o dată, o mână s-a arătat pe un perete şi i-a scris judecata. Vasele sfinte   au rămas cu valoare în Babilon; chiar dacă ele erau duse acolo, ele nu şi-au pierdut valoarea pe care au primit-o în ziua când au fost duse cu untdelemnul sfânt.

   Nu faptul că Biserica trăieşte astăzi în Babilon este o dramă (...deşi este o dramă şi aceasta!), dar drama cea mai mare este că a intrat Babilonul în Biserică! Şi ştiţi unde am găsit aceasta? În Biblie am găsit, citind în 3 Ioan 1.9, unde apostolul Ioan a scris ceva Bisericii: "dar Diotref...căruia îi place să aibe întâietate între ei, nu vrea să ştie de noi."

   Diotref şi întâietatea... - fraţilor, apostolii, nu au rânduit aşa, câte un şef în fiecare Biserică, ci Duhul Sfânt a rânduit ca prezbiterii (episcopii) să păstorească turma (Fapte 20.28, 1 Petru 5. 1-5), dar a venit vremea când Babilonul trebuia să se amestece şi în lucrurile dinăuntrul Bisericii - şi nu i-a fost greu, fiindcă a găsit repede un Diotref; şi lui Diotref îi place să fie în vârful piramidei, să fie cel dintâi, să fie şeful. Şi acum, ascultaţi-mă (citiţi cu atenţie!) ce vă spun (ce scriu): 

   Dacă unul ca Diotref şi-a permis să ignore pe un apostol ca şi Ioan, ucenicul iubirii, singurul care a rămas lângă Isus în toată suferinţa Lui, cum credeţi oare (şi ce credeţi oare) că îşi permit aceia care seamănă cu Diotref astăzi ca să facă, citind sfaturile şi învăţătura apostolilor?

   Dar cât crezi că mai valorează vorbele lui Ioan în ochii lui Diotref?

   Cât crezi că mai valorează rânduiala lăsată de apostoli în ochii marilor noştri "din piaramidă"?

   Cât?

   Vă dau o veste bună şi anume că nu ştiu cât, sau nu pot eu evalua  "Cât?" dar ştiu că Babilonul va cădea şi în căderea lui, vor cădea şi cei care l-au urmat, iar Apocalipsa (capitolele 17 şi 1), vorbeşte cu deamănuntul despre căderea Babilonului.

   Până atunci, noi, Biserica, aşteptăm ziua plecării noastre din Babilon, ziua când ne vom întâlni cu Isus; aşteptăm clipita în care vom îmbrăca nemurirea şi vom trăi pentru totdeauna cu Isus.

   În curând vom pleca din Babilon; bucuraţi-vă voi toţi, cei ce vă temeţi de Domnul!

   http://mihailciprianmuresan.wordpress.com/