Dintre toate situaţiile în care Îl vedem pe Isus îngenuncheat, niciuna nu este atât de preţioasă ca cea în care S-a pus în genunchi înaintea ucenicilor Săi şi le-a spălat picioarele.

   S-a întâmplat chiar înaintea Praznicului Paştelui. Isus ştia că a venit momentul să părăsească această lume şi să Se ducă la Tatăl. Pentru că i-a iubit pe ai Săi care erau în lume, El le-a arătat acum adevărata dimensiune a iubirii Sale:

   În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.

   A fost o zi lungă. Ierusalimul este umplut până la refuz cu pelerini veniţi cu ocazia Paştelui, iar cei mai mulţi dintre ei abia aşteaptă să-L zărească pe Învăţător. Razele soarelui primăvăratic sunt călduţe. Străzile sunt uscate, iar ucenicii sunt departe de casă. O căldare plină cu apă rece ar fi foarte înviorătoare.

   Ucenicii intră, unul câte unul, şi îşi ocupă locurile din jurul mesei.  Pe perete stă agăţat un ştergar, iar pe duşumea zace un lighean şi lângă el se află un urcior cu apă. Oricare dintre ucenici s-ar  putea oferi pentru slujbă, dar niciunul nu o face.

   După câteva clipe, Isus Se ridică în picioare şi Îşi dă jos tunica. Se încinge cu şorţul unui servitor, ia ligheanul şi îngenunchează înaintea unuia dintre ucenici: desface curelele uneia din sandale, îi ridică uşor piciorul şi îl aşează în lighean, scufundându-l în apă, după care se apucă să-l spele. De la unul la altul, trecând de la un picior murdar la altul, Isus înaintează de-a lungul şirului.

   Pe vremea lui Isus, spălatul picioarelor nu numai că era o sarcină rezervată slujitorilor, ci chiar celor mai umili dintre slujitori. În fiecare cerc social există o ierarhie, iar cercul slujitorilor dintr-o gospodărie nu făcea excepţie de la această regulă. Slujitorul de la baza piramidei era cel de la care toată lumea se aştepta să îngenuncheze cu ştergarul şi ligheanul.

   În cazul de faţă, Cel care are ştergarul şi ligheanul este Împăratul universului. Mâinile care au modelat stelele îndepărtează acum mizeria. Degetele care au modelat munţii masează acum tălpile. Şi Cel înaintea Căruia vor îngenunchea într-o zi toate naţiunile stă acum în genunchi înaintea ucenicilor Săi. Cu câteva ore înainte de propria Sa moarte, Isus este preocupat de un singur lucru. El vrea ca ucenicii Săi să ştie cât de mult îi iubeşte. Dincolo de a îndepărta mizeria, Isus îndepărtează îndoiala.

   Isus ştie ce se va întâmpla cu mâinile Sale la răstignire. În 24 de ore ele vor fi străpunse şi apoi vor încremeni lipsite de viaţă. Dacă ne-am fi aşteptat la vreo împrejurare în care El să solicite atenţia ucenicilor, aceasta ar fi fost cea mai dramatică. Însă scopul Lui nu acesta este.

   Poţi fi sigur că Isus cunoştea viitorul acestor picioare pe care le spăla. Aceste 24 de picioare nu vor petrece ziua următoare alături de Stăpânul lor apărându-I cauza. Aceste picioare vor alerga pentru  a se salva când sabia roamană va scânteia. Doar o singură pereche de picioare nu-L va abandona pe Isus în grădină. Unul dintre ucenici nu-L va părăsi în Ghetsimani - Iuda nu va merge nici măcar până acolo! El avea să-L abandoneze pe Isus chiar în seara aceea, la masă.

   Am căutat o traducere a Bibliei în care să pot citi: "Isus a spălat picioarele tuturor ucenicilor, cu excepţia lui Iuda", dar nu am găsit vreuna. Ce moment încărcat de pasiune a fost cel în care Isus a ridicat în tăcere picioarele lui Iuda şi le-a spălat în lighean! Peste doar câteva ore, picioarele lui Iuda, spălate prin bunătatea Celui pe care urma să-L trădeze, vor străbate curtea lui Caiafa.

   Iată darul pe care-l dă Isus celor care Îl urmează! El ştie ce-I vor face aceşti oameni. Ştie că urmează să facă cel mai amarnic lucru din viaţa lor. Până dimineaţa, ei îşi vor îngropa capetele în ruşine şi se vor uita în jos la picioarele lor dezgustaţi. Intenţia lui Isus a fost ca atunci când le vor privi, ei să-şi aducă aminte de faptul că El a stat îngenuncheat înaintea lor şi că El le-a spălat. Dorinţa Lui este ca ucenicii să realizeze că picioarele lor sunt încă curate: "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea" (Ioan 13.7)

   Remarcabil! Isus a iertat păcatele alor Săi înainte chiar de a le face. El le-a oferit îndurare înainte chiar ca ei s-o caute.