A fost o vreme când mă uitam la înfăţişarea ta şi erai frumoasă. Aveai o pace pe care nu o văzusem la femeile din lume, care, în momentele de voioşie, par urmărite deseori de supărare. Pacea de pe chipul tău reflecta faptul că L-ai primit pe Domnul Isus şi că El domneşte în inima ta. Lumina din ochii tăi reflecta speranţa din suflet. Nu era ca atunci când o fată este îndrăgostită de un bărbat, ci cred că tu erai îndrăgostită de Omul-Isus Hristos şi nimic din ce-ţi cerea El nu era prea greu .
Bănuiesc că lumea nu ar înţelege paradigma despre care scriu . Când erai cu capul acoperit, aşa cum învaţă Scriptura, aveai o frumuseţe pe care lumea nu o posedă. Părul tău, aranjat şi frumos potrivit cu simbolul capului acoperit, indica faptul că ai acceptat poziţia de supunere. Strălucirea şi bucuria de pe chipul tău nu puteau fi atribuite nimănui altcuiva decât Domnului care locuia în inima ta. O, cât de înviorător era comportamentul tău rezervat. Era plăcut să fii în preajma ta .
Nici nu-mi amintesc ce haine purtai, dar îmi amintesc cu recunoştinţă cât de minunat era să fiu în compania ta fără să trebuiască să-mi păzesc gândurile ca atunci când mă întâlneam cu o fată lumească. Un lucru pe care îl admiram la tine era să văd că ai curajul să te îmbraci modest . Dacă ai fi ştiut ce dezgustat eram şi ce pericol îmi păştea sufletul când o fată încerca să fie atrăgătoare şi seducătoare, atunci ai fi înţeles ce minunate mi se păreau modestia şi simplitatea ta. Te-am apreciat că erai naturală şi lăsai să se vadă culoarea şi înfăţişarea pe care Dumnezeu ţi l-a oferit. Vopseaua poate face minuni în privinţa caselor, maşinilor şi aparatelor, dar am considerat chiar de tânăr că machiajul la o femeie era un lucru indezirabil.
Dar ceva s-a întâmplat! Oare ce? Oare care lucru din tot ce lumea are de oferit te-a întors de la frumuseţea pe care ai avut-o odată? Ce ai câştigat că ţi-ai pensat sprâncenele? Ai pierdut ceva când ai renunţat la acoperirea capului şi la hainele modeste. Eşti conştientă de această pierdere? Aparent ai fost conştientă pentru că, în locul lor, acum tu îţi tunzi şi îţi vopseşti părul şi urmăreşti bijuteriile. Ştii cât timp petreci vopsindu-ţi trupul zi de zi? Nu înţeleg cu ce te ajută pe tine sau pe alţii vopsitul unghiilor de la picioare. Vopseaua acoperă frumuseţea pe care ai avut-o cândva. În timp ce alergai după strălucirea lumii, ai pierdut ceva minunat. Cum oare ai ajuns ca şi un inel de aur în râtul unui porc, potrivit autorului cărţii Proverbele? Eşti conştientă de felul în care eu îi văd pe bărbaţi privindu-te? Ai observat că trebuie să-mi întorc privirea când apari îmbrăcată mai sumar? Nu mă mai simt în siguranţă în preajma ta.
Frumuseţea pe care lumea o admiră este deseori asociată cu tinereţea, pasiunea şi pofta. Odată cu trecerea timpului, astfel de frumuseţe păleşte şi necesită mai multă vopsea şi podoabe ca să facă faţă pierderii resimţite. Frumuseţea despre care eu vorbesc este cu siguranţă atractivă când eşti tânără, dar ea creşte în pământul fertil al relaţiei cu Domnul, o relaţie permanentă de ascultare. Ea vine din interior şi este de mare preţ să o vezi pe chipul şi în viaţa ta. O, da, ştiu prea bine că lumea nu ar înţelege de unde am aceste gânduri. Dar sper ca tu să-ţi aminteşti de unde ai căzut .Ai găsit tu sfânta părtăşie când ai încercat să te asemeni cu fetele din lume? Oare schimbările pe care le-ai făcut au adâncit pacea pe care ai avut-o cândva? Sper să aţâţ în tine dragostea dintâi pe care cred că ai avut-o odată. Podoaba unui duh blând şi liniştit este încă de mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Femeile care se tem de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui au încă o frumuseţe care depăşeşte cu mult pe cea lumească .
Revista Sămânţa Adevărului, februarie 2012