Dupa ce am mai scris câteva experiente traite in Domnul, incerc acum sa arat pe scurt, pe cat posibil, cum am ajuns sa am părtăşie într-un cerc de surori, in afara adunarii la care merg eu. El nu a fost format de mine, nu l-am cautat eu, ci era pregatit de Domnul pentru mine, pentru sufletele pe care le-a adus in calea mea. Sunt deja 15 ani de cand el exista; la inceput a fost de cateva ori pericolul sa se destrame, dar Domnul l-a tinut "in viata"  pana in ziua de astazi. Este un cerc spiritual  - la ora actuala format din surori provenite din Romania de nationalitate germana (saseasca din Transilvania) cu diferite varste.

   In anul 1997, ne-am mutat in orasul industrial in care ne aflam pana in prezent. Aici eram straina, nu aveam cunostinte, (deşi la numai 15 minute pe jos este o adunare care are contact cu adunarea unde merg eu), dar nu aveam cunostinte acolo cu care sa pot avea partasie. Dorul imi crestea dupa surori pe care sa le am aici, aproape. In adunarea in care mergeam eu aveam surori, dar eram cam departe de ele, si nu ma puteam duce des la ele ,erau alte piedici. Dar numai la o saptamana si cateva zile, imi spune o sora din adunarea in care merg ca vizavi de blocul nostru locuieste o familie de crestini tot din Romania, dar foarte tanara, si  daca vreau, imi face cunostinta cu ea. Pentru mine a fost o bucurie deosebita pentru a-i cunoaste. Asa ca sora a venit si m-a condus la familia aceasta. Familia era chiar foarte tanara, cu doi copii deja destul de mici si inca si o sarcina cu al 3-lea copil; Ne-am bucurat ca ne-am cunoscut si urma sa trec pe la ei mai des, pentru ca locuiau doar la cativa pasi de noi .Dar dupa o luna s-au mutat de acolo, luand o alta locuinta mai mare, in partea cealalta de cartier. Din cand in cand o vizitam. Intr-o zi, o sun pe sora H.sa o intreb daca sa vin pe la ei ca sa o ajut cu ceva in treburile locuintei ei. Mi-a  spus ca are musafira o sora din adunare, cu care se intalneste odata pe luna si incearca sa faca ele singure un studiu biblic. Si daca vreau sa vin si eu cu ele, o pot face. Am spus ca nu vin, eu am alta sarcina aceea ca sa scriu scrisori, sa fac vizite, si nu studiul biblic. Ele frecventau adunarea de care am amintit deja, "Crestina dupa Evanghelie" (aici se numeste in germana: Brüderversamlung). Dupa cateva zile am fost la sora H.si am intrebat-o de cand se întâlnesc ele amandoua pentru acest studiu, si daca le ajuta ceva pentru trairea in Domnul.

   Ceva nu-mi dădea liniste; gândurile mele se îndreptau deseori spre ele. Mi-au spus ca nu stiu ele prea bine sa faca un studiu sistematic, dar incearca sa traiasca dupa cum inteleg Cuvantul. Pentru ca gandul imi era preocupat de aceste doua surori, am inceput sa ma rog pentru lumina de la Domnul daca este voia Sa sa fiu si eu cu ele la intalnire. Dar Domnul avea planul Lui cu mine si cu ele. Pana la urmatoare intalnire a lor am ajuns sa am un raspuns clar din partea Domnului. Mi-a adus aminte de niste versete, la care am reflectat mai mult, de ex. LUCA 12;35-48; Am o slujba, si Domnul doreste sa ma tin de ea, sa nu fiu indiferenta de sufletele aduse in calea mea….,neascultarea mea fata de voia Sa ar aduce consecinte neplacute….sa nu caut sa ma retrag daca El ma cheama sa intru in alta slujba… chiar daca mi se pare grea. Daca El ma cheama, atunci El ma va face apta pentru lucrul in care m-a chemat.

   Din aceste versete am inteles foarte bine ce vrea Domnul de la mine; mi-a dat ceva si trebuie sa lucrez pana la venirea Lui, daca El asa voieste. Imi rasunau in urechi cuvintele acestea: ”vegheaza si intareste ce pare sa moara in sufletele din jurul tau….dar si in tine.” Atunci cand am inteles bine ce vrea Domnul, am sunat-o pe sora H.si am intrebat-o daca data viitoare pot sa vin si eu la studiul lor. S-a bucurat foarte mult. Am plecat pregatita, cu rugaciunea de a fii calauzita de Domnul la aceasta intalnire, sa stiu cum trebuie sa vorbesc cu surorile. Le-am lasat sa isi discute ele tema lor din 1 Petru cap.1 . Era un capitol din care aveam unele experiente deja traite 3-11. Dupa aceea le-am dat eu explicatia cum inteleg acest text. Eu le-am dat insa partea practica care se aplica in viata noastra de credincioase. Ce spune apostolul Petru in acest text biblic, este cresterea la statura de om mare in Cristos.  Aceste”trepte spirituale” le putem avea daca traim in legatura stransa cu Domnul, veghem asupra noastra sa nu ne conduca omul vechi, rugaciune, citirea Scripturii si adancirea in ceea ce se citeste, ascultarea de voia Domnului in orice situatie, voia Sa care El ne-o descopera chiar atunci. Asa vom avea din plin toate aceste calitati spirituale descrise in acest capitol. Am vazut cum s-au bucurat, si au spus amandoua ca sa le explic si data viitoare tot in felul acesta, ca asa inteleg mai bine ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Am avut astfel  ocazia sa le explic ca eu nu voi putea face cu ele nici un studiu biblic, deci nu este darul meu, ci al unui frate care poate sa sape profund in Cuvant si apoi sa le explice teoria biblica, verset cu verset. Eu pot da doar practica care vine din teorie, ceea ce eu deja am trait; aceasta pot sa le dau, acolo este darul meu, si nimic mai mult. Tot ce le spun insa, trebuie sa fie conform cu Cuvantul Scripturii, si nu să fie interpretate dupa firea veche, ci invatate de Duhul si practicate atunci in situatiile prin care treceam. Apoi trebuie sa stim cum sa intrebuintam cunostinta primita, unde sa o plasam, in fiecare situatie. Daca am ajuns sa avem cunostinta deplina in ceea ce priveste numerotarea ce o face apostolul  Petru aici in text, vom cunoaste cum sa aplicam Cuvantul in felurite situatii. Toate acestea vin din legatura stransa cu Domnul, din intelepciunea si priceprea daruite de la Dumnezeu, din citirea Cuvantului si puse in practica tot prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Le-am explicat ca o data pe luna este putin ca sa ne intalnim, imi doresc ca sa ne intalnim odata pe saptamana. Despre intelepciunea si priceperea de sus, gasiti si aici niste explicatii:

http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2012/06/04/cea-mai-importanta-rugaciune-pentru-mine-de-m-magdalena/

   Asa ne-am intalnit martea ce urma sa vina. Mare mi-a fost surpriza sa o vad si pe mama sorei H.si pe sora ei G. Ele mi-au spus ca au aflat ca noi avem un cerc si ca sunt si eu acolo si s-au hotarat sa fie si ele cu noi. Ne-am bucurat cu toate. In săptămâna urmatoare, marti, a mai venit o sora tot din adunarea din cartier unde mergeau si restul de surori. Acum eram 4 din Romania, o sora din Polonia si cealalta din Budapesta.Toate de nationalitate germana. Deci nu se putea vorbii nimic in limba romana; cele două surori din România nu stiu decât foarte puţin romana. Dar aceasta nu a fost o problema. Prima problema a fost ca sora din Budapesta, (a treia oara fiind in mijlocul nostru), nu i-a placut subiectul discutat intre noi. De fapt, surorile aveau intrebari si asteptau sa le dau raspunsul la intrebari. Eu le explicam citind din Biblie versetele respective prin care puteau avea un raspuns clar. De exemplu, subiectul des abordat in acele prime zile era: de ce unele surori nu poarta batic in adunare, de ce unele au parul taiat, altele lung, care este imbracamintea potrivita pentru o femeie sau fata crestina? Cum vad eu acest aspect, ce raspuns le pot da? - pentru ca sunt controverse in ceea ce priveste subiectele acestea şi destule neintelegeri in adunarile evanghelice. Eu nu am cautat sa le oblig sa fie ca si mine, ci le-am dat exemplu cum a fost cu convertirea mea, cum am primit raspuns la aceste intrebari eu, personal. Am spus ca inainte de convertire eu am iubit bijuteriile mult, adoram sa fiu eleganta (dupa posibilitatile de atunci), nu imi placea sa fiu in pantaloni, ma rusinam, ma vedeam ca si cum as fi un barbat, macar ca inca nu stiam de Dumnezeu, totusi nu-mi plăceau. Pana la convertirea mea, am avut in timpul scolii numai un trening si apoi cand m-am casatorit doar două perechi de pantaloni pe care rar îi luam,(sotului meu ii placea sa ii am….). Deci pentru mine dupa convertire nu era o problema cu ei. In primele zile ale convertirii mele, m-am lovit de doua locuri in Noul Testament unde spune de bijuterii : 1 Timotei 2;9 si 1 Petru cap.3;  cand am citit aceste versete, nu stiu daca ma credeti, m-a apucat o sila de tot ce aveam stralucitor, si le-am aruncat pe toate, fara nici o problema. Parul il aveam scurt atunci, l-am lasat sa creasca. Fiind crescuta in biserica ortodoxa, vedeam ca femeile aveau batic pe cap. Aceslasi lucru l-am practicat si eu imediat dupa convertire, macar ca atunci eu inca nu stiam de ce se poarta baticul. Mai tarziu, am aflat pentru ca am cercetat Scriptura dupa un raspuns cu privire la parul lung si purtare de batic in adunare, la rugaciune, in cercurile de surori. Am facut oarecare ordine in dulapuri, am scos ce credeam ca ma facea sa seaman cu femeile din lume. Asta s-a intamplat in primele zile ale convertirii mele. Nu mi-a atras absolut nimeni atentia ca arat lumeasca, si sa imi dau sculele lucitoare la o parte sau hainele. Numai Duhul Sfant m-a luminat in timp ce citeam cu mult nesat Biblia, ca sa nu le mai iubesc, ca aceasta este voia Domnului…. Deci, pot sa spun cu alte cuvinte: m-am supus voii Domnului. Mai tarziu, cu cat am crescut in cunostinta voii Domnului, au disparut inca altele din dulapurile mele. Cand s-a intamplat ordinea cea mai completa in dulapuri? Cand am citit marturia unui frate german cu mai multi ani in urma. Este un frate care a avut

http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2011/07/30/cui-iti-predai-trupul-tau-si-viata-ta-de-m-m/

indrazneala sa spuna despre problema multor frati tineri si in varsta care au de luptat enorm in adunari, cand vad stilul lumesc de a se imbraca al unor surori .

   Citind marturia (si chiar l-am cunoscut si personal la un an dupa ce a scris marturia si a impartit-o in adunari la surori), am inceput sa ma analizez mai bine daca nu cumva prin felul exterior de a ma imbraca pot sa dau prilejul de pacatuire la frati. Am mai descoperit ca mai era ceva: nu toate bluzele erau largi, fustele la fel; am facut din nou ordine radicala. Domnul a lucrat ca sa fiu dupa placul Lui. Am explicat surorilor care spuneau ca noi nu mai putem sa fim imbracate ca pe timpul apostolului Pavel; am spus ca in fiecare secol moda s-a schimbat în ceea ce priveşte imbracamintea oamenilor. Noi traim in Europa, si aici in toate secolele, din cate stiu, a fost o deosebire intre hainele femeii si ale barbatilor. Femeia purta rochii, fuste. Asta este cultura de aici. Pantalonii isi au povestea lor, (au aparut in secolul al 20-lea), deci - la femeie ca imbracaminte. Există cateva istorioare interesante cum au aparut ei in moda, deci cum a aparut in Europa. Le-am spus ca in orice secol, mai ales al nostru, îmbrăcămintea trebuie să fie mai decenta. Noi trebuie sa dorim o asfel de imbracaminte care sa ne faca deosebite fata de femeile din lume. Din pacate, se gasesc tot mai putine magazine cu confectii de dama,unde se găseşte îmbrăcăminte mai decentă. Si totusi, cine cauta sa faca voia Domnului, va gasi ce este potrivit pentru imbracat. In 1 Timotei 2;9, se spune că femeia trebuie să se îmbrace cu RUSINE SI SFIALA. Eu cred ca Duhul Sfant ne lamureste cum sa fie fustele si rochiile noastre, si cred ca ne da o sensibilitate noua femeilor,ca sa ne rusinam cand punem pe noi ceva ce poate da prilej de pacatuire fratilor, sau barbatilor necredinciosi.

   Aceste subiecte au adus despartire intre noi surorile: sora din Budapesta si cea din Polonia si inca una venita mai tarziu in cerc, nu s-au simtit bine intre celelalte care erau imbracate dupa cum spune 1 Tim.2;9. Nu le-am suparat cu nimic, doar am dat raspuns la intrebarile puse de surorile care erau interesate de un raspuns clar. Pentru ca in adunarea de aici din cartier erau doar putine la numar care se imbracu ca si ele, si vroiau sa stie daca ele nu cumva sunt exagerate fata de celelalte din adunare care sunt imbracate “lejer” in felul lumii. Adunarea aceasta, cu durere o spun, este diferita de aceea unde sunt eu, macar ca amandoua sunt evanghelice. Daca prezbiterii adunarii nu sunt cum trebuie, nici membrii adunarii nu pot sa fie altfel. Dar aceea care se supun voii Domnului si in privinta imbracamintii sunt ca si un fel de corpuri straine in adunare. Mi-am dat seama in acele zile de ce Domnul a adus "la viata" acest cerc de surori in afara adunarii mele. Pentru ca surorile din adunarea din cartierul meu, care merg pe calea ingusta sa aibe intovarasie spirituala cu mine, sa le dau ce vrea Domnul, prin slujba in care m-a chemat. Aceste surori, au incercat ele sa faca ceva ca sa creaca in Domnul; El a vazut dorinta lor, si a facut ceea ce avem acum. Slava Lui in toate! Mi-a parut foarte rau ca au iesit din mijlocul nostru, dar nu am alergat dupa ele ca sa le aduc”fortat” înapoi sau sa imi cer iertare de la ele daca le-am jingit cu ceva. Am fost indemnata sa dau raspuns dupa cum invata Scriptura, si este raspunderea fiecaruia pentru cum primeste Adevarul Domnului. Ceea ce trebuie să facem noi, este ca ne rugam pentru ele ca Domnul sa le lumineze cum ne-a luminat si pe noi in ce priveste adevarata viata cu El.

   In cercul nostru erau deseori felurite intrebari, la care surorile asteptau un raspuns, raspuns pe care nu il aveau in adunarea in care merg ele. La unele aveam raspuns, la altele nu aveam. Ce nu puteam raspunde, cercetam eu acasa atata pana ce aveam raspunsul, si data viitoare discutam despre acel raspuns. La inceput, puneam accentul mult si pe rugaciune. Dar apoi, cu timpul vedeam ca se doreste mult mai mult cresterea spirituala, citirea in Biblie, in capitole deosebite din care se putea obtine invatatura cum trebuie practicat Cuvantul in viata de zi cu zi.

   O vreme indelungata ne-am ocupat de Romani cap.6, 7 si 8. Era greu de inteles pentru surori. Majoritatea se gaseau inca in cap.7;14-24. Si observam ca nu numai ele cresteau in Domnul ,ci si eu alaturi de ele in timp ce ma ocupam de subiect, si apoi explicandu-le. Era atata bucurie in inimile noastre. Dar Diavolului nu ii placea asa ceva, cauta din nou sa aduca neliniste, si chiar prin credincioase. Intai insa scriu inca ceva care a avut importanta pentru mine.

   In primii doi ani, in noua slujba primita, am fost solicitată într-un alt cerc de frati si surori, (tot adunati - părtăşie în afara orelor de adunare), ei fiind din adunarea din cartier, sa fiu si eu acolo intre ei si sa le marturisesc din lucrarile Domnului in viata mea .Eu insa m-am abtinut, nu vedeam ca acolo ar fi si locul meu. Pentru ca eu nu pot sa dau invatatura acolo unde sunt mai multi frati decat surori. Aceasta m-a invatat Biblia! Dar surorile, (doua din cerc), m-au rugat sa vin totusi. Am mers. Cand am vazut ce frati sunt acolo, am spus ca nu este locul meu între ei. Eram parca blocata, nu ma puteam exprima, nu gaseam cuvintele potrivite de a spune ceva din viata mea. Eram numai doua surori acolo intre frati. La urma a trebuit sa aflu (si asta in spatele meu), ca doi din frati se bucura si ii intareste marturiile mele, iar pe o sora si un frate, ii face sa creada ca eu exagerez, ca ma mandresc cu ceva şi nu este chiar asa cum eu marturisesc. Am vazut ca sora aceea, se ridica mereu împotriva marturisirii mele, si spunea ea ceva si mai maret decat am marturisit eu. Am vazut ca este o gelozie; Nu ma simteam bine deloc in acel cerc:; n primul rand ca erau frati care explicau Cuvantul; uneori, vedeam greseala in intelegerea lor biblica, vroiam sa corectez, dar ma infranam ca nu vroiam sa ma ridic deasupra fratilor sa le dau eu ca femeie invatatura. In al doilea rand, am vazut ca sunt invidiata de o sora si un frate. Am spus la sorei H.ca locul meu nu este acolo, ci intre femei. Aceasta imi este slujba si in ea vreau sa raman. Si am plecat din acel cerc.

   Dar si in cercul nostru de femei, a venit o “furtuna”care m-a facut 4 saptamani sa stau deoparte. Intr-o zi, a venit o alta sora din România în mijlocul nostru. Sora H.i-a spus de de cercul nostru; cand a auzit sora A. ca este ceva in afara adunarii din cartier unde sunt numai surori, repede a hotarat sa vina si ea. Dar mama sorei H, a fost ingrijorata ca vine aceasta sora intre noi ( se pare ca ea nu este nascuta din nou si ne va distruge cercul). Eu am spus: ”Daca Domnul ne-o trimite in mijlocul nostru, atunci ramane aici cu noi si El poate sa o mantuiasca in mjilocul nostru, si daca este trimisa de cel rau ca sa destrame cercul, atunci cu ajutorul Domnului vom fii eliberate de ea. Daca ea este pentru noi, ramane intre noi, iara daca nu atunci va pleca dintre noi singura, ca si celelalte surori liberale." Am asteptat cu emotii sa vedem cum va fi cu ea in mijlocul nostru. Cand am vazut-o, m-am ingrozit, simteam ca vom avea probleme cu ea. Dar aveam incredere in Domnul ca imi va da intelepciune si pricepere ca sa stiu ce am de facut in ceasul acela. Era si ea foarte liberala. La prima intalnire cu ea aveam iar un subiect interesant, despre cum sa ne traim viata in Domnul dupa Scripturi. Eram asa indemnata ca sa aduc versete care arata starea acestei femei. Ce am obeservat la ea din prima zi, a fost faptul ca “s-a speriat de autoritatea care vine din Cuvant, in ce priveste viata ei”. A spus ca ii place si ca o sa mai vina la noi. Si asa a fost. Am avut ocazia minunata sa vedem cum aceasta femeie, este transformata sub ochii nostri în toate privintele. Apoi am observat  o ravna mare de a cunoaste voia Domnului in toata viata ei, in toate domeniile. Domnul a dat har ca sa fie nascuta din nou cu adevarat, nu asa cum a crezut, ca ea nu este mantuita. Era doar religioasa, si isi traia viata mai departe, fara teama de Domnul. Si aceasta sora este in mljlocul nostru pana in prezent si a crescut in Domnul si pe langa ea si sotul ei a devenit un un nou nascut. Éa avea greutati sa priceapa unele subiecte spirituale,  îndeosebi cu supunerea fata de sot, barfa, si tinerea limbii in frau.

   Pentru aceste slabicuni, era necesar (des) sa avem subiectele potrivite. Aici in aceste slabicuni aveam marea problema cu ea, nu numai eu, ci si celelalte surori. La ora actula este foarte mult schimbata in privinta acestor slabiciuni. Si totusi, pentru ca este in varsta fata de mine, este inca copilul nostru de care ne ingrijim mult in rugaciune.

   Aceasta sora insa, la scurt timp dupa ce a venit in mijlocul nostru, s-a intalnit cu o sora germancă localnica de aici, pe care o cunostea. I-a povestit de cercul nostru. Aceasta sora cand a auzit de cercul nostru, repede a dorit sa il viziteze. Cand surorile celelalte au aflat cine vine in mijlocul nostru s-au speriat din nou. Eu am spus ca sa vina ,si vom vedea ce este si cu ea, daca Domnul o vrea aici la noi. La vedere era placuta, arata ca si o adevarata credincioasa dupa Scripturi. Dupa cateva vizite la noi, a inceput sa ne explice ca ar fi cu mult mai bine sa avem un cerc numai de rugaciune, ca ceea ce spun eu aici, ea le cunoaste bine. Si ca sunt asa de multe cereri ce le-am putea aduce inaintea Domnului. Si ne-a invatat cum sa tinem cercul de rugaciune. Apoi, am observat ca ma corecta la unele subiecte in ceea ce priveste autoritatea Cuvantului in unele puncte din viata noastra cu Domnul. Apoi, am observat cum surorile nu erau de acord cu planurile ei; pentru ele era necesar cercul nostru pentru a primi intarire in credinta, sa creasca in Domnul. Oridecate ori eram impreuna, se simtea o mare apasare, parca o blocare intre noi si sora aceasta. Eu nu mai indrazneam sa explic ceva nu gaseam uneori cuvintele potrivte,….blocare si iar blocare... Nu mai mergeam cu bucurie la intrunirile noastre. Aceasta sora a observat  ca nu mai suntem cum am fost in prima zii cu ea. Am indreaznit sa spun surorilor, nu in prezenta ei ca eu ma voi retrage, pentru ca vad ca in mjlocul nostru a intrat a doua invatatoare, si unde sunt doua, treaba nu merge bine. Surorile s-au intristat mult, mai ales sora A.care a invitat-o pe aceasta sora la noi. Era asa o tensiune intre noi ca eu nu aveam nici noptile liniste, si doream un raspuns de la Domnul ce sa fac…. Dupa ce aceasta sora a mai criticat si mentalitatea noastra, a celor emigrati din Romania, ca vedem ingust calea Domnului mi-am spus ca trebuie sa ma retrag pentru un timp din cerc, dar cum? Am spus surorilor ca eu ma retrag deocamdata, atata timp pana ce nu stiu un raspuns de la Domnul daca El vrea sa inchei cu slujba asta, si daca are altceva pentru mine.

   Lor nu le-a plăcut hotararea mea. La cateva zile m-au sunat si una si cealaltă ca sa imi spuna ca au nevoie de mine. Am spus: "Rugati-va si voi ca si mine ca Domnul sa ne faca clar cunoscut ce avem de facut mai departe".

   Pentru moment este clar insa ca eu ma retrag! Pentru ca nu am fost lasata in pace de surori, am inteles ca sa ne adunam la sora respectiva in locuinta, asa era randul - ca sa ne intalnim la ea, si sa vedem parerea fiecaruia cu privire la cerc. Asfel, cu ajutorul Domnului voi avea si un raspuns concret. Si ne-am intalnit, sora respectiva nu stia de felul cum va fi intrunirea noastra. La inceput (dupa rugaciunea de inceput), am pus intrebarea: ”Spuneti fiecare sincer, daca in acest cerc de intrunire, ce ati primit prin mine a fost spre binecuvantarea voastra sau nu?”  Fiecare, pe rand a spus "DA" au fost aduse roade spirituale in mai multe parti ale vietii lor. Insa sora M.K a spus:  “asa si asa”.  Domnul mi-a pus pe inima ca sa invit pe aceasta sora M.K la mine la pranz ca sa discut cu ea situatia. A venit. I-am spus ca si ea are un dar de La Domnul, care este cam la fel cu al meu. Eu am ajuns la acest cerc prin Domnul, si slujba mea este de a da indemnuri, invatatura practica la surorile acestea, pentru cresterea in El. Eu nu am indemnul in inima mea ca sa facem un cerc numai de rugaciune. Oare ea, cu ce se ocupa, ce face pentru Domnul - daca are acest dar ca si al meu? Mi-a spus ca si ea s-a ocupat mult de femei si barbatii care stau la margine de societate, pentru ca si ea a fost scoasa din mocirla asta a drogurilor, alcoolului, fumatului etc.  Si asa a primit de la Domnul sa se duca in mjlocul acestora si sa le spuna de Domnul. Atunci am înztrebat-o de ce nu face acest lucru si acum? Nu am primit un raspuns clar de la ea. Am spus ca in cercul nostru doua invatatoare nu au locul impreuna, ori plec ori ramane ea acolo. A spus ca mai bine pleaca ea, ca ei si asa nu ii place sa auda mereu ceea ce ea stie deja.  I-am spus ca eu insa nu ma retrag din calea ei, ci doresc sa fim mai departe in prietenie spirituala. A fost de acord. Am spus ca Domnul ne poate binecuvanta prietenia, sa ne faca una pentru alta o binecuvantare. De fapt, eu doream mult sa fiu o binecuvantare pentru ea. Si a lucrat Domnul in privinta unor slabicuni mari ce le avea. Pana astazi suntem in legatura, la fel in parte si cu celelalte surori din cerc, dar in cerc ea nu mai vine. Patru saptamani a durat despartirea de cerc, dar apoi ne-am intrunit din nou. A fost un test mare pentru surori ca sa se cerecetze si ele bine, sa vada, au nevoie de mine sau au nevoie de M.K sau deloc, de nimeni. Apoi, am vazut ce este in stare cel rau sa faca chiar prin crestini, ca sa fure bucuria spirituala, atunci cand vede ca este binecuvantare de la Domnul. Eu am crezut la inceputul tensiunii care a venit peste mine, peste noi, ca Domnul ma va lua din locul acesta si ma va trimite in altul. Ca asa cum m-a luat de la vizite pe la alte suflete, si de la scris multe scrisori, si m-a dus la cercul format de El, acum este momentul, datorita intrarii a doua invatatoare la noi, ca ma scoate si ma duce in alta slujba. Dar El nu a avut intentia aceasta, dupa cum am descris mai sus.

   Slava Lui si pentru aceste experiente! El stie de ce avem nevoie ca sa fim treji si tari in credinta.

Va urma.