Viata este un dar frumos, pur, uneori de neinteles. S-al sfarami este dureros,  sa traiesti frumos insa e sublim, inaltator. Iar oamenii se avinta cu viteza in a sfarma acest dar sau al inalta  printr-o viata inobilatoare, cucerita de frumosul absolut. In cadrul acestui articol doresc sa  dezvolt un pasaj din cartea Genesa, cu ajutorul altor versete biblice. ,,Acestea sint familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile care s-au raspindit pe pamint dupa potop.” (Genesa 10:32)

Avem un verset care ne arata genesa unei generatii. Dupa potop din fii lui Noe  se naste o generatie avind framintarile ei, idealurile la care aspira, valori pe care dorea sa le mentina si tinjind dupa valori pe care nu le avea. Era o generatie cu o sete enorma de viata avind teama ca nu cumva tragedia potopului sa se mai repete. In inimile lor aceasta sete de viata striga: ,,Nu voim sa murim, nu voim sa fim distrusi de un al doilea potop.”

Iar in Genesa (11:1) sta scris: ,,Tot pamintul avea o singura limba si aceleasi cuvinte.” O singura limba dar avind caractere diferite. Iafet si Sem au transmis neamului lor o influenta divina care i-a modelat pe acestia ajutindu-i sa devina copii ai lui Dumnezeu. Insa Ham  celalalt fiu al lui Noe a transmis si el urmasilor sa-i o influenta ce i-a condus pe acestia departe de standardele divine   si la razvratire fata de autoritatea lui Dumnezeu. Insa as dorii sa merg mai departe pe firul pasajului biblic. ,,Pornind ei inspre rasarit, au dat peste o cimpie in tara Sinear; si au descalecat acolo. Si au zis unul catre altul: Haidem! sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc.” Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var. Si au mai zis: Haidem! Sa ne zidim o cetate si un turn al carui virf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamintului.” (Genesa 11: 2-4)

Pentru un timp toti urmasii lui Noe au locuit impreuna acolo in munti unde corabia s-a oprit. Dar pentruca au inceput sa aiba stiluri de viata diferite s-au despartit. Cei care se indepartau tot mai mult de planurile divine pentru viata lor au  decis sa construiasca o cetate si un turn imens. De ce acest plan?  Nu doreau ca sa  se imprastie pe tot pamintul asa cum le spusese Dumnezeu. Doreau sa infiinteze o monarhie care cu timpul sa stapineasca peste tot pamintul. Apoi ei nu il credeau pe Dumnezeu pe cuvint, nu aveau incredere in legamintul Sau incheiat cu Noe ca reprezentant al neamului omenesc de dupa potop. Nu credeau in promisiunea Sa ca nu va mai aduce potopul pe pamint. Doreau sa aiba siguranta salvarii in caz ca potopul va mai veni. Interesant ca nu s-au orientat spre construirea unei corabii dupa modelul celei a lui Noe. Ei considerau  ca ascultarea lui Noe  fata de Creator nu insemna libertate si fericire. Planuiau ca constructia turnului sa aiba o inaltime mai mare decit apele potopului, iar daca aveau sa ajunga pina la nori cu turnul credeau ca vor stabili cauzele potopului.

Versetul cheie al acestui pasaj biblic se afla in Genesa 11:5. ,,Domnul S-a pogorit sa  vada cetatea  si turnul, pe care-l zideau fii oamenilor.” Isus Hristos  sa coborit s-a vada ce zideau fii oamenilor. O parte din turn era gata, unele incaperi erau pline de imagini ale zeitatilor la care ziditorii se inchinau, deasemenea foloseau alte incaperi pentru locuit. Hristos le-a cintarit inimile si mintile lor incarcate de atita ura impotriva sa, si a simtit atmosfera lor morala rece si ucigatoare. Filozofia dupa care isi ghidau viata atit de ditrugatoare chiar si pentru ei, coborisera atit de mult in adincimile intunericului spiritual. Exista si astazi o categorie de oameni care au urmatoarea mentalitate: ,,Comuniunea cu Dumnezeu si lectura Bibliei ne interzic fericirea, bucuria, realizarile in orice domeniu. In religie trebuie sa crezi sa te supui orbeste unor dogme aspre ce iti fac viata grea care si asa este destul de grea. Iar tinerii nu pot gusta viata din belsug. Intr-un cuvint religia nu va schimba starea lucrurilor prezente, ba inca o va ingreuna foarte mult fiind o povara in plus.” Aceasta mentalitate are la baza necunoasterea celei mai mari revelatii data omului ma refer la Persoana, caracterul si lucrarea publica ale lui Isus Hristos descoperite in Cartea Cartilor. Dar mai presus de orice iubirea tainica descoperita la Golgota din care incepem sa prindem licariri de lumina care pe masura ce contemplam mai mult aceasta jertfa a iubirii cresc, panorama Golgotei devine mai ampla.

Iar pasajul biblic continua: ,,Si Domnul a zis: ,,Iata, ei sint un singur popor, si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus de gind. Haidem! Sa Ne pogorim si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora.” Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului; asa ca au incetat sa zideasca cetatea.” ( Genesa 11:6-8) Le-a fost incurcata limba si nu s-au mai putut intelege pentru a construi mai departe. A urmat spaima, confuzie, violenta care a adus varsare de singe. O parte a turnului cea mai inalta a fost daramata iar ziditorii s-au imprastiat. Acei oameni au fost in fata planului de mintuire si au ales sa nu conlucreze cu Hristos pentru a fi salvati.

Exista claditori astazi? Pentru a raspunde la aceasta intrebare un lucru trebuie observat cu maxima atentie la ziditorii turnului Babel, ei zideau in lumea vizibila turnul. Dar in acelasi timp ei zideau si in lumea  lor interioara, in mintea si inima lor ei cladeau prin gindurile lor, prin atitudinile lor pline de rautate. Cladeau caractere din care lipseau iubirea si bunatatea. Exista in acesti oameni o plinatate a puterii intunericului, precum dorinta de a face rau, apasare, brutalitate, iubirea de sine, nedreptatea manifestata in toate formele ei. De retinut Hristos s-a coborit  la acesti oameni  sa  vada ce fac pentruca ii iubea. Dar sa aprofundam insa intrebarea daca astazi mai exista claditori?

Raspunsul este da si am sa explic de ce sustin acest lucru. Orice om rational cladeste prin ocupatia pe care o are, si mai ales prin viata sa interioara. Un om este un univers de ginduri, idei, pasiuni, valori, un univers mai mare sau mai mic depinde de capacitatea si educatia fiecaruia dar mai ales de comuniunea sa cu Creatorul sau. Cu totii ne cladim astazi propriul caracter fie conlucrind cu Divinitatea, fie intorcind spatele planului de mintuire iar consecintele vor venii in urma alegerilor pe care le facem. Hristos se pogoara mereu sa vada ce construim noi fiii oamenilor, ce planuri avem, ce am mai realizat in orice domeniu al vietii. De fapt a trai inseamna a construi, a aseza o temelie la baza vietii noastre, a ne forma obiceiuri, a iubi, a experimenta licari de fericire. Exista in noi dorinta de a incheia turnul vietii noastre care poate fi un turn Babel sau o citadela a iubirii si bunatatii.

,,Dupa harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca un mester zidar foarte intelept, am pus temelia si un altul cladeste deasuprea. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decit cea care a fost pusa, si care este Isus Hristos.” (1Corinteni 3:10-11) Apostolul Pavel  a fost un mare mester zidar in domeniul spiritual, un claditor intelept, unul care a cladit pentru el si pentru altii, asta inseamna conlucrarea divino –umana in procesul mintuirii personale. Versetul ne spune  fiecare sa ia bine seama cum cladeste pentruca lucrarea fiecaruia va fi evaluata.

Ce cladim un turn Babel sau un caracter si o viata dupa modelul divin? Omenirea a cladit in toate timpurile si planuieste ce va cladi si in viitor. Doresc ca Dumnezeu sa ne   ajute sa fim claditori ai iubirii agape, ai sperantei, ai idealurilor care tind spre un triumf al binelui.