Viața este un dar frumos, pur, uneori de neînțeles. Să-l sfărâmi este dureros, să trăiești frumos însă e sublim. Iar oamenii se avântă cu viteză în a sfărâma acest dar sau al înălța printr-o viață înnobilatoare, cucerită de frumosul absolut.

În cadrul acestui articol doresc să  dezvolt un pasaj din cartea Geneza, cu ajutorul altor versete biblice.

, , Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, după spița neamului lor, după neamurile lor. Și din ei au ieșit neamurile care s-au răspândit pe pământ după potop.” (Geneza: 10-32)

Avem un verset care ne arata geneza unei generații. După potop din fii lui Noe se naște o generație având frământările ei, idealurile la care aspira, valori pe care dorea să le mențină și tânjind după valori pe care nu le avea. Era o generație cu o sete enormă de viață având teamă ca nu cumva tragedia potopului să se mai repete. In inimile lor acea sete de viață striga:

, , Nu voim să murim, nu voim să fim distruși de un al doilea potop.”

Iar în Geneza 11-1 stă scris:

, , Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte.”

O singură limbă dar având caractere diferite. Iafet și Sem au transmis neamului lor o influență divină care i-a modelat ajutându-i să devină copii ai lui Dumnezeu. Însă Ham celălalt fiu al lui Noe a transmis și el urmașilor să-i o influență ce i-a condus departe de standardele divine  și la răzvrătire față de autoritatea lui Dumnezeu. Însă aș dori să merg mai departe pe firul pasajului biblic.

, , Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țara Sinear și au descălecat acolo. Și au zis unul către altul: Haidem să facem cărămizi, și să le ardem bine în foc!” Și cărămida le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de var. Și au mai zis: Haidem să ne zidim o cetate și un turn al cărui vârf să atingă cerul și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului.” (Geneza 11:2-4)

Pentru un timp toți urmașii lui Noe au locuit împreună în munți unde corabia s-a oprit. Dar pentru că au început să aibă stiluri de viață diferite s-au despărțit. Cei care se îndepărtau tot mai mult de planurile divine pentru viața lor au decis să construiască o cetate și un turn.

 De ce acest plan?

 Nu doreau ca să se împrăștie pe tot pământul așa cum le spusese Dumnezeu. Doreau să înființeze o monarhie care cu timpul să stăpânească peste tot pământul. Apoi ei nu îL credeau pe Dumnezeu pe cuvânt, nu aveau încredere în legământul Său încheiat cu Noe ca reprezentant al neamului omenesc de după potop. Nu credeau în promisiunea Sa că nu va mai aduce potopul pe pământ. Doreau să aibă siguranța salvării în caz că potopul va mai reveni. Interesant că nu s-au orientat spre construirea unei corăbii după modelul celei a lui Noe. Ei considerau  că ascultarea lui Noe față de Creator nu însemna libertate și fericire. Plănuiau ca și construcția turnului să aibă o înălțime mai mare decât apele potopului, iar dacă aveau să ajungă până la nori cu turnul credeau că vor putea stabili cauzele potopului.

Versetul cheie al acestui pasaj biblic se afla in Geneza 11-5:

, , Domnul S-a coborât să vadă cetatea și turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.”

Iisus Hristos s-a coborât să vadă ce zideau fii oamenilor. O parte din turn era gata, unele încăperi erau pline de imagini ale zeităților la care ziditorii se închinau, de asemenea foloseau alte încăperi pentru locuit. Hristos le-a cântărit inimile și mințile lor încărcate de ură împotriva Sa, și a simțit atmosfera lor morală rece și ucigătoare. Filozofia după care își ghidau viața atât de distrugătoare chiar și pentru ei, coborâseră atât de mult în adâncimile întunericului spiritual.

Există și astăzi o categorie de oameni care au următoarea mentalitate:

, , Comuniunea cu Dumnezeu și lectura Bibliei ne interzic fericirea, bucuria, realizările în orice domeniu. În cadrul religie trebuie să crezi să te supui orbește unor dogme aspre ce îți fac viața grea care și așa este destul de grea. Iar tinerii nu pot gusta viața din belșug. Într-un cuvânt religia nu va schimba starea lucrurilor prezente, ba încă o va îngreuna foarte mult fiind o povară în plus.”

Această mentalitate are la baza necunoașterea celei mai mari revelații dată omului spre mântuire și anume Iisus Hristos. Dar mai presus de orice iubirea tainică descoperita la Golgota din care începem să prindem licăriri de lumină care pe măsură ce contemplăm mai mult aceasta jertfă a iubirii cresc, panorama Golgotei devine mai amplă.

Iar pasajul biblic continuă:

, , Si Domnul a zis: , , Iată, ei sunt un singur popor și toți au aceeași limbă și iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus de gând. Haidem Să Ne pogorâm și să le încurcăm acolo limba, ca să nu-și mai înțeleagă vorba unii altora!” Și Domnul i-a împrăștiat de acolo pe toată fața pământului, așa că au încetat să zidească cetatea.” ( Geneza 11:6-8)

Le-a fost încurcată limba și nu s-au mai putut înțelege pentru a construi mai departe. A urmat spaimă, confuzie, violență ce au adus vărsare de sânge. O parte a turnului cea mai înaltă a fost dărâmată iar ziditorii s-au împrăștiat. Acei oameni au fost în fața Planului de Mântuire și au ales să nu conlucreze cu Hristos pentru a fi salvați.

Există clăditori astăzi?

 Pentru a răspunde la această întrebare un lucru trebuie observat cu maxima atenție la ziditorii turnului Babel, ei zideau în lumea vizibilă turnul. Dar în același timp ei zideau și în lumea lor interioară, în mintea și inima lor ei clădeau prin gândurile lor, prin atitudinile lor pline de răutate. Clădeau caractere din care lipseau iubirea și bunătatea. Exista în acei oameni o plinătate a puterii întunericului, precum și dorința de a face rău, apăsare, brutalitate, iubirea de sine, nedreptate manifestată în toate formele ei. De reținut Hristos s-a coborât  la acești oameni să  vadă ce fac pentru că îi iubea.

Dar să aprofundăm însă întrebarea dacă astăzi mai există clăditori?

Răspunsul este da și am să explic de ce susțin acest lucru. Orice om rațional clădește prin ocupația pe care o are, și mai ales prin viața sa interioară. Un om este un univers de gânduri, idei, pasiuni, valori, un univers mai mare sau mai mic depinde de capacitatea și educația fiecăruia dar mai ales de comuniunea sa cu Creatorul său. Cu toții ne clădim astăzi propriul caracter fie conlucrând cu Divinitatea, fie întorcând spatele Planului de mântuire iar consecințele vor veni în urma alegerilor pe care le facem. Hristos se pogoară mereu să vadă ce construim noi fiii oamenilor, ce planuri avem, ce am mai realizat în orice domeniu al vieții. De fapt a trăi înseamnă a construi, a așeza o temelie la baza vieții noastre, a ne forma obiceiuri, a iubi, a experimenta licăriri de fericire. Există în noi dorința de a încheia turnul vieții noastre care poate fi un turn Babel sau o citadelă a iubirii și bunătății.

, , După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter zidar înțelept, am pus temelia, și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. Caci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Iisus Hristos.” (1Corinteni 3:10-11)

 Apostolul Pavel  a fost un mare meșter zidar în domeniul spiritual, un clăditor înțelept, unul care a clădit pentru el și pentru alții, asta înseamnă conlucrare divină–umană în procesul mântuirii personale. Versetul ne spune  fiecare să ia bine seama cum clădește pentru că lucrarea fiecăruia va fi evaluată.

Ce clădim un turn Babel sau un caracter și o viață după modelul divin? Omenirea a clădit în toate timpurile și plănuiește ce va clădi și în viitor. Doresc ca Dumnezeu să ne  ajute să fim clăditori ai iubirii agape, ai speranței, ai idealurilor care tind spre un triumf al binelui.