Cântarea cocoşului sau pierderea identităţii

Autor: Alexandrina Tulics | Album: Anotimpuri | Tematica: Dragoste - prietenie
Resursa adaugata de sanda_tulics in 08/09/2012

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 7 voturi

Cântarea cocoșului sau pierderea identității

Îl vezi pe omul acela din umbră? Nu este Petru, sunt eu, eşti tu! Suntem noi, care după ce am fost primiţi la masa vredniciei Mielului Isus, am uitat gustul bucatelor alese, gustul din vinul cel vechi, al florii făinii, am uitat promisiunile legământului făcut cu atâta ''înflăcărare'' Da! Înflăcărare şi atât!

N-o să dăm vina pe Petru căci el, a avut speciala ocazie de a sta la masă spiritual şi fizic cu Domnul şi noi nu. Noi n-am fost vitregiţi de astfel de oportunităţi [spirituale], numai că n-am fost atât de vrednici de a sta la masă cu El. Se pune intrebarea: De ce? S-a lepădat Petru şi unii din noi? Aş numi această lepădare, pierderea identităţii. A ce? A identităţii! Atunci când faci un legământ trebuie să-l respecţi. În acest legământ, intră promisiuni pe vecie - în ceea ce priveşte dragostea, fidelitatea, până la moarte. Cel puţin aceasta se aude din partea fiecărui botezat atunci când este întrebat: Până când vrei să-L urmezi pe Domnul? "Până la moarte!" Se aude în toată sala, adunarea şi în faţa cerului. Daca Petru şi noi, am fi avut o identitate aşa puternică, o dragoste aşa mare ca şi declaraţia făcută înaintea Lui, n-am fi auzit cântatul cocoşului, atât de dureros! Ce minunat căci Domnul nu este ca omul!

Dacă n-ar fi fost El, Petru, ar fi plâns şi azi. Şi noi la fel! Dar Lui, i se datorează marea Iertare şi Dragoste.

Se întoarce şi-l iartă pe Petru, pe mine, pe tine; şterge cântatul cocoşului atât de dureros şi batjocoritor de data aceasta. Mai mult! Întinde o masă! Unde? În faţa vrăjmaşului, ca să-i arate căci dragostea Lui pentru Petru şi pentru mine, pentru tine, este nemuritoare; ca să- i arate căci El, n-a renunţat la Petru şi la noi, chiar atunci, când noi, ne-am lepădat.

O, Doamne! Cum ai putut să -mi speli toată ruşinea asta prin bunătate, milă, blândeţe? Cum ai putut să stai la masă cu mine, după ce Te-am trădat?

Cum ai putut să arăţi tuturor că mă iubeşti aşa de mult, pregătind Tu, o masă aşa bogată pentru mine, masa Iertării? Cum ai putut să-mi redai adevărata identitate, după ce ŢI-am greşit aşa de mult?

Azi, ai cinat cu mine, mi-ai iertat vina, m-ai reprezentat în faţa celor mulţi - lepădaţii de Tine; Doamne, nu-ŢI mai fac nici o promisiune, dar de atunci... îmi pun mâinile pe urechi, să nu mai aud cocoşul cântând... niciodată!

Alexandrina Tulics

Şi eu sunt un suflet care asemeni celor la care textul face referire, m-am lepădat de Domnul, dar nu pentru câteva ceasuri, câteva zile ci pentru douăzeci şi unu de ani! Ani grei, de secetă, de frământări, de chin şi boală, de pustiu...însă Domnul, aşa cum scrie mai sus, în tot acest timp îmi pregătea cu o dragoste pe care nimeni nu mi-a putut-o arăta, MASA IERTĂRII! Sunt mărturie vie, a celor ce dumneavoastră sora Sanda aţi aşternut înaintea ochilor noştri, slăvit să fie Domnul pentru dragostea Sa; fiţi binecuvântată cu pace sfântă!

Adăugat în 08/09/2012 de floridinmaracineni

Dacă toți l-au părăsit pe Domnul în noaptea aceea, Petru a fost totuși cel care a hotărât să rămână lângă Domnul. Pentru a putea ajunge în Curtea aceea trebuia plătit un preț, dar cel mai greu preț urma să fie plătit după aceia, (acest preț nu l-a cunoscut Petru). A trebuit să înfrunte într-un fel pe cei care mărturisiau că este unul dintre ucenicii Domnului. Deși a fost recunoscut și deja era în primejdie de moarte, Petru a continuat să rămână acolo, aproape de Domnul, chiar dacă mințind că nu-L cunoaște....Petru L-a iubit pe Domnul și încă mai mult decât pricepem noi. Doamne mărește-ne dragostea și credința! Fiți binecuvântată veșnic sora Tulics.

Adăugat în 08/09/2012 de Ioanhapca

Sigur',nu facem critica lui Petru, dar nu si-a cunoscut dimensiunea dragostei,nu stia caci atunci, la momentul acela era o dragoste amestecata cu firescul,altfel, nu s-ar fi lepadat de Domnul.Abia dupa intilnirea privirilor,a Domnului si a lui Petru, s-a descoperit adevarata identitate a lui Petru.Acela a fost cel mai dureros moment pentru Petru, moment pe care n=ar fi vrut sa-l traiasca vreodata.Daca ar fi ramas numai din dragoste cum spui, ar fi trait dragostea aceea , care acopera totul ,inclusiv prinderea sa.Daca, ar fi fost prezent acolo din dragoste, n-ar fi plins asa amar cind l-a privit pe Domnul, dar... se simtea vinovat, plingea de rusine, parere de rau, caci era invadat de gustul lepadarii.Este un subiect pedagogic,din el,putem sa ne revizuim fiecare atitudinea noastra fata de Domnul.Fi binecuvintat fr Ionica!

Adăugat în 08/09/2012 de sanda_tulics

personal cred că Petru nu conştientizase încă prezenţa în trupul acesta de carne a celor două stări firească şi duhovnicească neavând plinătatea Duhului ci doar o"îmbăiere" prin suflarea Domnului peste ei; Îl iubea pe Domnul, dar nu avea plinătatea Duhului; şi noi oare chiar în plinătate, şi avem clipe în care uităm de preţul ce S-a plătit pentru noi... identitatea şi-a pierdut-o pentru că (deşi Îl iubea pe Domnul şi a rămas iată aproape de El poate fără să bănuiască chiar tot ce-l aşteaptă) o mare teamă de necunoscut l-a cuprins; când vom ajunge lângă Domnul desigur Petru ne va explica tot ceea ce a simţit el şi în momentele dinaintea lepădării dar şi atunci la naşterea din nou; dragostea ce-o avea pentru Domnul nu era încă dragostea venită din roadele Duhului; fiţi binecuvântaţi.

Adăugat în 08/09/2012 de floridinmaracineni