1. Dumnezeu ne-a creat pentru slava Sa.

   "Adu-Mi fiii din ţările îndepărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei chemaţi cu Numele Meu şi pe care i-am creat spre slava Mea." (Isaia 43.6-7)

   Concepţia corectă cu privire la tot ce se întâmplă în viaţă începe cu Dumnezeu. Nimeni nu va înţelege vreodată necesitatea convertirii, dacă nu înţelege de ce ne-a creat Dumnezeu. El ne-a creat "după chipul şi asemănarea Sa" ca noi să putem reflecta, mai departe, chipul Său în lume. Am fost creaţi ca să fim acele prisme prin care lumina slavei lui Dumnezeu este transpusă în toate aspectele vieţii. Motivul pentru care Dumnezeu a dorit să ne facă părtaşi ai strălucirii Sale este un mare mister. Spune-i har, sau îndurare, sau dragoste - este o minune de negrăit. Odată nu existam. Apoi am apărut - spre slava lui Dumnezeu!

   2. Prin urmare, fiecare persoană are datoria de a trăi spre slava lui Dumnezeu.

   "Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu." (1 Corinteni 10.31)

   Dacă Dumnezeu ne-a creat pentru slava Sa, este foarte clar că ar trebui să trăim spre slava Sa. Datoria noastră vine din planul lui Dumnezeu.

   Ce înseamnă să-L glorifici pe Dumnezeu?

   Nu înseamnă să-L faci mai glorios. Înseamnă să cunoşti slava Lui, să o preţuieşti mai presus de orice altceva şi să o faci cunoscută. Aceasta implică o atitudine de mulţumire din inimă: "Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă preamăreşte" (Psalmul 50.23). De asemenea, implică încredere: Avraam, "întărit prin credinţă, a dat slavă lui Dumnezeu" (Romani 4.20).

   A-L glorifica pe Dumnezeu nu este doar datoria celor care au auzit Evanghelia predicată, ci şi a celor care au doar mărturia naturii şi a propriei conştiinţe: "Însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înţelese de minte, prin lucrurile făcute de El, aşa că nu se pot dezvinovăţi. Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit" (Epistola către Romani 1.20-21).

   Dumnezeu nu va judeca pe nimeni pentru eşecul de a îndeplini o datorie, dacă persoana în cauză nu a avut cunoştinţă despre acea îndatorire. Dar, chiar şi fără Biblie, toţi oamenii au acces la cunoaşterea faptului că am fost creaţi de către Dumnezeu şi că, de aceea, suntem dependenţi de El în toate, datorându-I astfel mulţumirea şi încrederea inimii noastre. Înlăuntrul nostru, cu toţii ştim că este datoria noastră să-L glorificăm pe Creatorul nostru, mulţumindu-I pentru tot ce avem, încrezându-ne în El pentru tot ce avem nevoie şi ascultând în întregime de voia Lui revelată.