Dacă fiecare dintre noi ar fi forţat să intre în Împărăţia cerurilor, nu ar mai trebui să vorbim despre convertire. Dar nu aşa stau lucrurile:"Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află" (Matei 7.14).

   Capitolul 1 (al cărţii) s-a încheita cu o descoperire, şi anume faptul că dorinţa lui Dumnezeu de a fi lăudat de noi şi dorinţa noastră de a ne găsi fericirea în El reprezintă una şi aceeaşi dorinţă. Dorinţa lui Dumnezeu de a fi glorificat şi dorinţa noastră de a fi satisfăcuţi îşi găsesc împlinirea într-o singură experienţă: plăcerea noastră în Dumnezeu care se revarsă în laudă. Pentru Dumnzeu, lauda este dulcele ecou al perfecţiunii Sale reflectate în inima poporului Său. Pentru noi, lauda este satisfacţia supremă care vine dintr-o viaţă trăită în părtăşie cu Dumnezeu.

   Implicaţia uluitoare a acestei descoperiri este aceea că întreaga energie omnipotentă care determină inima lui Dumnezeu să urmărească propria Lui slavă este aceeaşi energie care Îl determină să satisfacă inimile celor care-şi caută bucuria în El. Vestea bună a Bibliei este că Dumnezeu nu este deloc lipsit de dorinţa de a satisface inimile celor care speră în El. Ci, dimpotrivă, Dumnezeu Se bucură cu toată inima şi cu tot sufletul tocmai de lucrul care ne face pe noi cei mai fericiţi: "Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine (...) din toată inima şi din tot sufletul Meu." (Ieremia 32.40-41)

   Dumnezeu ni Se alătură în urmărirea bucuriei noastre veşnice cu toată inima şi cu tot sufletul Său, deoarece împlinirea acestei bucurii în El are ca rezultat glorificarea nemărginitei Sale valori.

   Toţi cei care îşi pun speranţele în Dumnezeu descoperă că sunt purtaţi spre o bucurie nesfârşită datorită dedicării omipotente a lui Dumnezeu faţă de propria Lui slavă: "Din dragoste pentru Mine, din dragoste pentru Mine voi lucra. Căci cum ar putea fi hulit Numele Meu? Nu voi da altuia slava Mea." (Isaia 48.11)

   Da, Bucuria Omipotentă caută binele celor care se lasă în seama lui Dumnezeu! "DOMNULUI Îi place de cei ce se tem de El, de cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui " (Psalmul 147.11). Dar aici nu sunt cuprinşi toţi oamenii.

   "Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său" (Romani 8.28) - dar nu spre binele oricui. Există oi şi există capre (Matei 25.32). Există înţelepţi şi există nechibzuiţi (Matei 25.2). Există cei care sunt mântuiţi şi cei care pier (1 Corinteni 1.18). Iar diferenţa dintre un grup şi celălale este că unul s-a convertit şi celălalt nu.

   Obiectivul acestui capitol este de a demonstra necesitatea convertirii şi de aduce argumente că aceasta nu înseamnă altceva decât naşterea unui hedonist creştin.

   Nu vreau să spun că trebuie să foloseşti această expresie, sau să-ţi placă. Vreau să spun că nimeni nu este creştin dacă nu-L acceptă pe Isus cu bucurie, ca pe cea mai valoroasă comoară a sa şi dacă nu urmăreşte, mai apoi, plinătatea bucuriei în Hristos, bucurie care Îl onorează pe Hristos.