Cartea Deuteronom spune că aceste ape curg din văi şi din dealuri. Care este semnificaţia acestui lucru? Evident, unde nu sunt văi şi dealuri nu va curge nici o apă. Dacă întreaga ţară este doar câmpie, nu va curge nici o apă. Ce sunt văile şi dealurile?

   În 2 Corinteni 6.8-10 apostolul Pavel menţionează multe lucruri contrastante, multe dealuri şi văi: "...Prin glorie şi dezonoare, prin vorbire de rău şi vorbire de bine; ca nişte înşelători şi totuşi adevăraţi; ca necunoscuţi şi totuşi cunoscuţi; ca fiind în moarte şi iată, trăim; ca pedepsiţi, dar nu omorâţi; ca întristaţi, dar mereu veselindu-ne; ca săraci, dar îmbogăţindu-i pe mulţi; ca neavând nimic şi totuşi posedând toate lucrurile."

   "Gloria" este un deal; "dezonoarea" este o vale. "Vorbirea de rău" este o vale; "vorbirea de bine" este un deal. "Ca săraci" - o altă vale; dar "îmbogăţindu-i pe mulţi" - nu doar un deal, ci un munte. Unii credeau că Pavel era un înşelător. Dar el era "ca un înşelător şi totuşi adevărat"; unde exista vale exista şi deal. În aceste versete există cel puţin nouă perechi, nouă văi şi nouă dealuri. Acestea sunt locurile din care poate curge apa.

   Dacă eşti o persoană fără dealuri şi văi, dacă viaţa ta este doar o câmpie, sunt sigur că înlăuntrul tău nu va curge nici o apă. Cu cât suferi mai mult, cu atât vei avea mai multă curgere. Cu cât eşti mai umilit, cu cât există mai multă vorbire de rău despre tine, cu atât va curge mai multă apă.

   În ultimii ani de multe ori au circulat vorbiri de rău despre mine. De multe ori oamenii au venit la mine şi mi-au spus: "Frate, există un lucru despre care nu-mi place să vorbesc". De fiecare dată când oamenii spun aşa ceva, aceasta este o vorbire de rău. Când aud, Îl laud pe Domnul. Spun: "Doamne, Te laud, iată o altă vale; iată o vale pentru ca dinăuntru să curgă mai mult." Am primit câteva porecle bune. Recent am fost numit în mod batjocoritor "cel mai puternic exponent" al unui anumit lucru. Mi s-a dat acest titlu "onorabil". Am auzit tot felul de vorbiri de rău. Dar, slavă Domnului, de fiecare dată când există o vale trebuie să existe şi un deal. Este ceva siguir. Eu nu mă tem de vorbirea de rău. Ştiu că după vorbirea de rău va urma o vorbire de bine. Apa vieţii curge în văi şi în dealuri. O, viaţa lui Cristos este nespus de minunată!

   De fiecare dată când Dumnezeu rânduieşte să aveţi parte de întristare fiţi siguri că va urma veselia. "Ca întristaţi, dar mereu veseli." "Ca săraci, dar totuşi îmbogăţindu-i pe mulţi." "Ca neavând nimic şi totuşi stăpânind toate lucrurile." Toate acestea sunt dealurile şi văile. "Am învăţat", spunea Pavel, "cum să fiu în lipsă şi... cum să fiu în belşug" (Fil.4.11,12). El a învăţat secretul. El ştia cum să fie sătul şi cum să fie flămând. Care este secretul? O, secretul este acela că Hristos Însuşi curge înăuntru! Am învăţat, am fost instruit, am fost iniţiat. Îl cunosc pe Hristosul cel viu care este înlăuntrul meu.

   Toate văile reprezintă experimentări ale crucii, experimentări ale morţii lui Hristos, iar toate dealurile reprezintă experimentări ale învierii Domnului. O vale este crucea. Un deal, este învierea. Trebuie să fim persoane care mereu sunt pe dealuri, mereu experimentează învierea. De fiecare dată când există o vale va exista şi un deal. De fiecare dată când experimentaţi moarte prin cruce veţi experimenta învierea. Apele vii curg din toate aceste experienţe.

   Să ne adâncim mai mult în Deuteronom 8.7. Se spune că apa "curge în văi şi dealuri". Nu se spune dealuri şi văi, ci văi şi dealuri. Întâi sunt menţionate văile, apoi dealurile. De ce? Deoarece văile sunt primul loc în care contactaţi apa curgătoare. Apoi, dacă mergeţi pe cursul râului până la originea lui, veţi descoperi că el izvorăşte din dealuri. Râul este în vale, dar izvorul este în deal. Dacă vreţi să aveţi ceva care să curgă dinăuntru vostru şi care să-i ude pe alţii, trebuie să vă aflaţi în văi.

   Nu voi uita niciodată o întâmplare pe care am auzit-o când eram tânăr. M-a ajutat foarte mult. Soţia unuia dintre slujitorii Doamnului a murit când era foarte tânără şi a lăsat în urmă opt copii. El de asemenea era foarte tânăr, deci această încercare grea a fost o experienţă de foc pentru el. El a suferit şi a învăţat ceva prin ea. Într-o zi, câţiva ani mai târziu, un alt frate şi-a pierdut soţia şi din nou copiiii au rămas în urmă. Acest frate nu putea fi mângâiat de nimeni; moartea soţiei sale îl deprima extrem de mult. Atunci slujitorul Domnului a mers să-l viziteze. Imediat după ce a sosit, fratele deprimat i-a spus: "Frate, sunt mângâiat, sunt împrospătat! Tu ţi-ai pierdut soţia şi opt copii au rămas în urmă. Şi eu mi-am pierdut soţia, dar numai patru copii au rămas. Există ceva ce iese din tine şi care mă împrospătează şi mă mângâie."

   Dacă Îl puteţi experimenta pe Hristos în vremuri de necaz şi încercare, cât de mult veţi curge către alţii! Cât de binecuvântat îi veţi uda pe alţii! Nu în momente de pace sau în zile fericite puteţi face acest lucru, ci în zilele de necaz. Experimentându-L pe Hristos în aceste momente puteţi avea curgere vie care îi va uda pe alţii. Fiecare situaţie de moarte poate produce o mai mare revărsare de apă împrospătătoare. Nu doar dealurile, ci şi văile; nu doar văile, ci şi dealurile. Avem nevoie de multe experimentări ale morţii Domnului şi de multe experimentări ale învierii Domnului; atunci vom fi plini de izvoare, de fântâni şi de râuri.

   Acestea sunt într-adevăr versete dulci. Este o ţară bună, o ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci, care curg în văi şi dealuri. Şi este prin glorie şi dezonoare, prin vorbire de rău şi vorbire de bine, ca înşelători şi totuşi adevăraţi, ca necunoscuţi şi totuşi binecunoscuţi, ca fiind pe moarte şi totuşi trăim, ca întristaţi şi totuşi mereu veselindu-ne, ca săraci şi totuşi îmbogăţindu-i pe mulţi. Încercaţi să-L experimentaţi pe Hristos şi să-L aplicaţi când treceţi prin tot felul de suferinţe; atunci veţi avea ceva ce nu numai că vă va împrospăta pe voi înşivă, ci în acelaşi timp va curge pentru a-i uda şi pe alţii. Aceasta nu este decât o parte a bogăţiilor nepătrunse ale lui Hristos; este doar un singur articol al bogăţiilor ţării bune. Ţara este bună în bogăţiile apei, în pâraie, în izvoare şi în ape adânci, curgând în văi şi dealuri.