Madame Guyon a provenit dintr-o familie franceză de origine nobilă. A fost o femeie frumoasă. Dar Dumnezeu a luat-o în mâna Lui. În doi ani, ea a învăţat lecţiile rânduite de Dumnezeu pentru ea. La scurt timp după aceea, s-a îmbolnăvit de varicelă. I s-au oferit alifii pentru acoperirea urmelor lăsate de varicelă. Prima ei reacţie a fost de a testa pe ea însăşi beneficiile remediului pus la dispoziţia ei. Dar ceva în inimă i-a spus: "Dacă aş fi vrut să fii frumoasă, te-aş fi lăsat aşa cum erai." Ascultaţi ce a spus ea: "Temându-mă ca nu cumva să-L supăr pe Dumnezeu punându-mă de-a curmezişul voii Lui suverane, m-am văzut nevoită să dau la o parte remediile ce mi s-au oferit. Trebuia să stau afară, la aer, ceea ce a făcut ca urmele de pe faţa mea să devină şi mai urâte. De îndată ce am fost în stare să umblu, nu am ezitat să merg pe străzi şi în locurile unde eram obişnuită să merg mai înainte, pentru ca umilirea mea să triumfe tocmai acolo unde odată se înălţase mândria mea nesfântă".

   E ca şi cum s-ar fi rugat: "Doamne, dacă Ţie-Ţi face plăcere să am un ten cu găuri, de ce să doresc un ten neted? Dacă aceasta e voia Ta, aş dori să am un medicament cu care sa-mi frec faţa, ca aceasta să aibă şi mai multe găuri."

   Vedem cum cea mai adorată femeie din întregul Paris a fost gata să renunţe la frumuseţea ei şi să aibă o faţă stricată, pentru a asculta de Dumnezeu. Aceasta înseamnă a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Aceasta înseamnă a cunoaşte crucea. 

   Tot Madame Guyon a fost cea care a spus: "Dacă Dumnezeu m-ar bate cu o nuia sau cu un bici, aş săruta mâna care mă loveşte." Ea a fost cu adevărat o femeie care a cunoscut crucea şi s-a plecat în întregime sub mâna tare a lui Dumnezeu.

   Mulţi dintre cei care sunt schilodiţi nu se pot supune lui Dumnezeu, ci mai degrabă sunt plini de cârtiri. Ce trist! Sunt însă unii care au fost schilodiţi, dar s-au plecat înaintea autorităţii suverane a Lui Dumnezeu, acceptând bucuroşi voia Lui. Aceştia Îl cunosc pe Dumnezeu şi cunosc crucea.

   Îmi place ce a spus Iov: "Chiar dacă mă omoară, eu tot în El voi spera" (Iov 13.15). Tot el a mai spus: "Mi-a zidit calea, aşa ca să nu pot trece" (Iov 19.8)

   Slăvit să fie Dumnezeu că există un zid. Chiar dacă, fiind înconjuraţi de un zid, libertatea noastră este îngrădită, totuşi, acest zid este şi o piedică în calea lui Satan, ca el să nu poată trece dincolo de restricţia impusă de Dumnezeu, pentru a ne ataca şi mai mult.

   Aşadar, este nevoie să ne aflăm înlăuntrul zidului lui Dumnezeu, învăţând să acceptăm îngrădirile şi lecţia crucii.