O prietenă de-a mea, pe nume Virginia S. Owens, a cerut studenţilor ei din clasa de creaţie a Universităţii A/M Texas să scrie un eseu scurt pornind de la Predica de pe Munte. S-a aşteptat ca studenţii ei să aibe un respect deosebit pentru acest text, cu atât mai mult cu cât Centura Biblică străbate centrul Texasului; dar reacţia studenţilor ei a obligat-o să-şi schimbe repede părerea. "În opinia mea, religia este o mare farsă" a scris unul dintre ei. Iar altul: "În cazul de faţă se aplică o veche zicală care spune că "Nu trebuie să crezi tot ce citeşti.""

   Virginia şi-a adus aminte de prima lecţie despre Predica de pe Munte, la şcoala duminicală, unde Isus era înfăţişat în imagini idilice, şezând pe un deal înverzit, înconjurat de copii neastâmpăraţi, cu obraji trandafirii. Niciodată nu s-ar fi gândit să reacţioneze cu mânie sau dezgust. Studenţii ei însă, gândeau altfel:

   Biserica predică lucruri stricte şi nu permite aproape nici un fel de distracţie fără a te sili să te întrebi dacă păcătuieşti sau nu.

   Nu mi-a plăcut Predica de pe Munte. A fost greu de citit şi m-a făcut să simt că trebuie să fiu perfect, cu toate că nimeni nu este perfect.

   E absurd ce se cere în această predică. Să nu te uiţi la o femeie, pentru că dacă o faci se cheamă că ai comis adulter cu ea. E cel mai aberant, cel mai prostesc lucru pe care l-am auzit vreodată.

   "Ajunsă în acest punct", scrie Virginia despre experienţa ei, "am început să mă simt încurajată. Există o inocenţă cum rar îţi este dat să întâlneşti în a nu-ţi da seama ce spui când afirmi că ceea ce spune Isus este o prostie... asta era, mă aflam în faţa unei reacţii fruste la Evanghelie, nefiltrată prin două mii de ani de ceaţă culturală... Am simţit o bucurie ciudată la constatarea că Biblia continua să-şi păstreze faţă de urechile oamenilor "de bun simţ" din zilele noastre caracterul ofensator avut în primul secol. În felul acesta mi se valida semnificaţia ei. Având în vedere că, pentru cei mai mulţi, Scripturile şi-au pierdut mult din caractreul stern avut în primul secol, analfabetismul biblic actual, atât de răspândit, ar trebui să ne catalputeze într-o stare mai apropiată de cea a primilor ei ascultători."

   Ofensatoare, severă, - da, acestea sunt caracterizări atribuite pe drept Predicii de pe Munte. Din cinsprezece montări cinematografice ale acestei scene, una singură pare să prindă această atmosferă severă a Predicii de pe Munte originală. O producţie BBC slab finanţată, intitulată Son of Man (Fiul Omului), plasează Predica de pe Munte pe un fundal de haos şi violenţă. Soldaţii romani tocmai au invadat un sat din Galileea pentru a răzbuna actele localnicilor săvârşite împotriva Împeriului. Au luat prizonieri bărbaţii evrei apţi de luptă, le-au trântit soţiile îngrozite la pământ şi au trecut prin ascuţişul săbiei chiar şi pruncii din faşă ca să le dea o lecţie acelor evrei. În această scenă plină de sânge, violenţă şi lacrimi vărsate pentru cei morţi apare Isus, cu ochi scânteietori.

   Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri... şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.

   Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Aşa au spus părinţii noştri: Să iubeşti pe apropele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu vă spun: E uşor să-ţi iubeşti fratele şi pe cei ce te iubesc. Nu fac aşa şi vameşii? Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Iubiţi pe vrăjmaşii voştri.

   Iubiţi-i pe cei ce vă lovesc şi vă scuipă. Iubiţi-l soldatul care vă străpunge cu sabia. Iubiţi-l pe tâlharul care vă fură şi vă loveşte.

   Ascultaţi-Mă! Iubiţi-vă vrăjmaşii! Dacă un soldat roman te loveşte peste un obraz, întoarce-i şi pe celălalt. Dacă un om al stăpânirii te obligă să mergi cu el o milă, mergi două. Dacă un om te dă în judecată ca să-ţi ia haina, tu dă-i şi cămaşa de pe tine.

   Ascultaţi! Vă spun că e greu să Mă urmaţi. Ce vă spun Eu acum nu s-a spus de când e lumea!

   Vă puteţi imagina reacţia sătenilor la asemenea cuvinte. Predica de pe Munte nu numai că i-a făcut să cadă pe gânduri, ci i-a înfuriat.

   La începutul Predicii de pe Munte, Isus s-a ocupat direct de o întrebare care stăruia în mintea celor mai mulţi ascultătorii Săi: Ce era El? Un revoluţionar sau un profet evreu autentic? Iată chiar mărturisirea lui Isus despre atitudinea Lui faţă de Tora: "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor."

   Această ultimă afirmaţie a captat cu siguranţă atenţia mulţimii, ridicând-o în picioare. Fariseii şi cărturarii se întreceau în stricteţe. Ei transformaseră legea lui Dumnezeu în 613 reguli : 248 de porunci şi 365 de interdicţii - pe care le-au întărit cu 1521 de amendamente. Pentru a nu anula a treia poruncă, "Să nu iei în deşert numele DOMNULUI", au refuzat să mai pronunţe numele lui Dumnezeu. Pentru a evita ispita sexuală, obişnuiau să-şi plece capul ca să nu se mai uite la femei (cei mai scrupuloşi dintre ei erau cunoscuţi sub numele de "fariseii însângeraţi" pentru că se lovea mereu cu capul de pereţi, de stâlpi sau alte obstacole). Pentru a nu pângări Sabatul, au scos în afara Legii 39 de activităţi considerate "munci". Cum ar fi putut neprihănirea unui om de rând să depăşească neprihănirea unor profesionişti ai sfinţeniei?

   Predica de pe Munte este o detaliere a ceea ce a vrut să spună Isus şi pare la fel de absurdă studenţilor din secolul XX de la Universitatea A/M Texas ca şi evreilor din Palestina primului secol. Luând Tora ca punct de plecare, Isus a împins Legea în aceeaşi direcţie, până acolo unde nici un fariseu n-ar fi îndrăznit s-o ducă, până acolo unde nici un călugăr n-ar fi îndrăznit s-o practice. Predica de pe Munte a deschis o eră nouă în universul moral şi de atunci încoace îşi exercită puterea şi influenţa în viaţa oamenilor.