"Domnul să-ţi fie desfătarea." (Psalmul 37.4)

"Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!" Iarăşi zic: "Bucuraţi-vă!"" (Filipeni 4.4)

   Iar Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că vor veni lucruri îngrozitoare dacă nu vom fi fericiţi: "Pentru că, în mijlocul belşugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit DOMNULUI Dumnezeului tău cu bucurie şi cu dragă inimă, vei sluji în mijlocul foamei, setei, goliciunii şi lipsei de toate vrăjmaşilor tăi, pe care Domnul îi va trimite împotriva ta." (Deuteronom 28.47-48)

   Cineva ar putea obiecta: "Nu, nu ar trebui să-ţi cauţi bucuria. Ar trebui să-L cauţi pe Dumnezeu." Această obiecţie ne este de ajutor. Ne forţează să facem câteva clarificări necesare.

   Cel care ridică această obiecţie are absolută dreptate atunci când spune că în cazul în care ne concentrăm atenţia asupra experimentării subiective a bucuriei, vom fi cu siguranţă frustaţi, iar Dumnezeu nu va fi onorat. Când te duci la un muzeu de artă, ar fi bine să te concentrezi la tablouri, şi nu la propriul puls. Altfel, nu te vei putea bucura de frumuseţea artei.

   Fereşte-te să tragi repede concluzia că nu ar mai trebui să spunem: "Vino şi bucură-te de aceste tablouri!"  Nu te pripi să tragi concluzia că porunca de a căuta bucuria este înşelătoare, în timp ce porunca de a privi tablourile nu poate fi la fel.

   Ce ai spune că este greşit la o persoană care vine la muzeul de artă şi caută un anume tablou, deoarece ştie că ar avea un mare profit dacă îl cumpără şi apoi îl vinde? El trece dintr-o încăpere în alta, privind cu atenţie fiecare tablou. Nu este deloc preocupat de experienţa lui subiectivă, estetică. Ce este greşit în acest caz? Este un mercantil. Motivul pentru care priveşte tabloul nu este motivul pentru care acesta a fost creat. Înţelegi tu, nu este îndeajuns să spui că ceea ce căutăm noi sunt pur şi simplu tablourile. Căci există căi greşite de a căuta tablourile.

   O cale binecunoscută de a ne feri de acest spirit mercanbtil este să spunem că ar trebui să urmărim arta de dragul artei. Dar ce înseamnă aceasta? Înseamnă, cred eu, că trebuie să urmărim arta într-un mod care cinsteşte arta, şi nu banii. Dar cum cinsteşti arta? Aş răspunde astfel: cinsteşti arta, în principal, prin faptul că trăieşti o emoţie corespunzătoare atunci când o priveşti.

   Ştim că pierdem această emoţie dacă suntem conştienţi de noi înşine în timp ce privim pictura. De asemenea, ştim că o pierdem dacă, în timp ce privim pictura, ne gândim la bani, sau la faimă, sau la putere. De aceea mi se pare că un mod bun de a avertiza vizitatorii muzeului de artă este să le spunem: "Desfată-te în picturi!"

   Cuvântul "desfătare" îi fereşte de gândul că ar trebui să urmărească obţinerea banilor, a faimei sau a puterii cu ajutorul picturilor.

 Iar expresia "în picturi" îi fereşte de gândul că emoţia ce onorează picturile poate fi trăită în vreun alt mod decât concentrându-se asupra lor.

   La fel stau lucrurile şi cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne porunceşte "Domnul să-ţi fie desfătarea!" Aceasta înseamnă: urmăreşte bucuria în Dumnezeu. Cuvântul "bucurie" sau "desfătare" ne fereşte de o căutare mercantilă a lui Dumnezeu. Iar expresia "în Dumnezeu" ne opreşte să ne gândim că, într-un fel, bucuria este undeva, singură, ca o experienţă separată de trăirea noastră cu Dumnezeu Însuşi.