EBEN – EZER
„Priveşte-ţi urma paşilor în vale.....” Ieremia 2:23
Privesc în urmă... m-am oprit pentru câteva clipe – pietre de aducere-aminte – şi mă uimesc de credincioşia Ta...
De când am luat fiinţă în inima Ta şi până azi, totul a fost sub călăuzirea Ta: inima Ta a bătut pentru mine, paşii mi-au fost număraţi de Tine, lacrimile mi le-ai strâns în burduful Tău, ochii Tăi m-au vegheat, umerii Tăi m-au purtat prin văi de tristeţe, toiagul Tău m-a condus pe munţi de binecuvântări...
Privesc în urmă şi văd, la fiecare pas, credincioşia Ta în toate lucrurile, de la cele mai mici, chiar nesemnificative pentru un ochi superficial, până la cele mai grandioase, pe care nici nu am visat că le vei face cu ajutorul meu...
Clipă de clipă, ceas de ceas, zi după zi, an după an, ai rămas Acelaşi, pentru că Îţi ţii promisiunile.
Şi ce voi spune în urma acestor lucruri? Ah... dacă aş găsi cuvinte... chiar şi cele mai frumoase nu sunt decât o picătură de apă într-un ocean...
Şi, totuşi, Doamne, Îţi mulţumesc, pentru toate şi pentru tot, pentru binecuvântări ca şi pentru încercări, pentru lacrimi de fericire ca şi pentru cele de durere, pentru că ai fost credincios chiar dacă Te-am trădat şi Ţi-am tăgăduit puterea prin necredinţa mea dar, mai mult decât atât... pentru că exist prin Tine, iar promisiunea Ta rămâne neschimbată:
„Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.” Isaia 46: 4