Nu voia mea, ci voia Ta
Ma numesc Hodor Elena, am 32 de ani si provin dintr-o familie de crestini ortodocsi. Sunt copil al Domnului din 20 Septembrie 2009 , mai precis de 3 ani si 2 luni si dau Slava Lui Dumnezeu pentru acest lucru.
Locuiesc in Bicaz impreuna cu familia mea , sotul si cei doi copilasi ,cu care m-a binecuvantat Dumnezeu. Fiind plecata la munca in strainatate ,sotul meu a inceput sa frecventeze biserica de pocaiti de la noi din sat, la inceput fiindca ii promisese fiului nostru Denis ca il va duce acolo. In prezenta lui Dumnezeu , Duhul Domnului l-a cercetat si a luat hotarare in inima sa ii slujeasca Lui. Problema era cum sa imi spuna ,fiindca se gandea la reactia care s-ar putea sa o am, dar a lasat timpul sa curga si s-a rugat Domnului sa ii dea putere sa imi spuna. Odata la telefon mi-a spus, eram bucuroasa fiindca la ortodocsi nu prea mergea ,doar la Pasti si la Craciun. Am spus ca poate merge la pocaiti dar sa nu se boteze. Cand m-am intors acasa ,el s-a imbracat duminica dimineata sa mearga la biserica , dar nu m-a chemat. Cand am vazut ca se pregateste m-am pregatit si eu si apoi mi-a spus ca ,chiar daca l-as parasi ,el de Domnul nu se lasa, ca s-a hotarat sa incheie legamant in mai. Era ceva care ma facea sa sufar, acea dragoste fata de cei din biserica, acel atasament, nu puteam sa il inteleg.
Am gasit scuze spunand ca este prea repede, sa se mai gandeasca la decizia pe care a luat-o ca va fi greu, sa mai astepte ca poate am sa ma botez si eu. A trecut si luna mai si nu a incheiat legamant , iar eu credeam ca il voi putea face sa renunte la acest gand. Totusi in ascuns eram foarte cercetata ,de fiecare data cand mergeam si eu, dar pot sa spun ca cel mai impresionant a fost faptul ca sotul meu s-a schimbat in multe privinte, si asta imi dadea de gandit. Frecventam amandoi biserica dar eu nu aveam de gand sa ma botez inca, chiar daca ma predasem Domnului , la o evanghelizare la caminul cultural.
Pe data de 20 Septembrie s-a fixat botezul sotului meu de la ora 15:00 dupa amiaza.In acea zi am simtit o cercetare profunda, tot ce se facea acolo parca numai mie mi se adresa. Am plans cu lacrimi siroaie si nu ma mai puteam opri.Dupa amiaza fratii si surorile din biserica mi-au zis sa stau si eu in fata langa sotul meu,el era imbracat in alb, toti erau bucurosi.
Inainte de a intra in apa botezului sotul meu, fratele pastor Nelu Pop m-a intrebat daca nu doresc si eu sa intru in apa botezului si am dat din cap ca nu. L-a botezat pe sotul meu , s-a facut o noua chemare...dar n-a iesit nimeni si la urmatoarea chemare " Uite apa ,ce te impiedica sa intri in ea ?", am simtit ca o forta care imi ridica mana, am izbucnit in plans si am zis da si eu vreau sa il urmez pe Domnul. A fost mare uimire si nimanui nu ii venea sa creada cum Dumnezeu hotareste, fiindca acum cateva minute am dat din cap ca nu , mai astept ca nu sunt pregatita. Sotul meu a fost botezat si era in spate intr-o camaruta auzea "Slavit sa fie Domnul care si-a dus la indeplinire lucrarea ! " dar nu stia ce se petrece. O sora din biserica m-a condus si am intrat si eu in apa botezelui, cu lacrimi in ochi dar plina de bucurie.