de Frank Worthen

Pastorul m-a luat în biroul lui şi mi-a explicat: „Frank, eşti homosexual. ” Având numai treisprezece ani, a fost nevoie să-mi explice atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex. A făcut-o. Apoi a adăugat că homosexualii sunt diferiţi de alţi oameni.

Mi se mai spusese că eram diferit! Când mama m-a dus la grădiniţă, educatoarea i-a spus: „Băiatul dumneavoastră este diferit de ceilalţi băieţi. ” Şi avea dreptate; mă detaşasem de certurile constante din familie ascunzându-mă în pod şi creându-mi propria-mi lume în fantezie. Ca răspuns la tiparele mele de izolare, colegii îmi adresau cuvinte injurioase (care mai târziu am aflat că însemnau „homosexual”).

Când aveam zece ani, am început să iau lecţii de pian. Profesoara mea de pian Îl cunoştea pe Domnul într-un mod plin de putere. A fost în extaz când, trei ani mai târziu, L-am primit ca Domn al meu. M-a luat la biserica ei, unde am început să studiez orga.

Căutând un tată

Tatăl meu a murit în acel an, iar pastorul a manifestat interes faţă de mine, asumându-şi rolul de „tată” în viaţa mea. Era tot ce căutasem într-un tată! Dar în inima mea, speram că se înşela asupra faptului că eram homosexual. Desigur, eram diferit; nu aveam prieteni, nu eram bun la sporturi şi dedicam o mulţime de timp muzicii. Totuşi, speram că era vorba doar de o întârziere în dezvoltarea interesului meu faţă de sexul opus.

Când am împlinit optsprezece ani, am întâlnit o tânără. Am ieşit împreună cam un an. Era foarte palpitant să mă gândesc: „Mulţumesc lui Dumnezeu, sunt normal! O iubesc pe această femeie şi vreau să mă căsătoresc cu ea. ” Aşa că am cerut-o în căsătorie. Ea mi-a răspuns: „Sunt numai două lucruri pe care le iubesc: caii şi alte femei. ”

Zdrobit, m-am întors la pastorul meu, care mi-a spus că fusesem atras de masculinitatea prietenei mele. El a raţionat: „Îţi spun de ani de zile că eşti homosexual. ” Am plecat de la biserică în acea zi, luând hotărârea de a-mi accepta homosexualitatea. Din moment ce „omul lui Dumnezeu” mă convinsese că eram homosexual, speram că Dumnezeu avea să mă accepte.

În stilul de viaţă homosexual

Am intrat atunci în stilul de viaţă homosexual. Totuşi, acceptându-mi homosexualitatea, am crezut că găsisem un loc căruia să îi aparţin. Dar stilul de viaţă homosexual masculin se bazează pe tinereţe. Şi astfel, când am ajuns la patruzeci de ani, s-a cam terminat pentru mine. Singurul iubit stabil pe care l-am putut găsi nici măcar nu era cu adevărat homosexual – stătea cu mine doar pentru bani! Dar chiar şi aşa, ne înşelam unul pe celălalt. Era foarte deprimant.

Afacerea pe care o deţineam îmi cerea să călătoresc mult în străinătate. Pe când eram într-o călătorie de afaceri, managerul celui mai mare magazin al meu a angajat un băiat „hippie”. Deşi nu-l vroiam deloc pe Michael acolo, managerul mi-a promis că îl va ţine departe de ochii clienţilor, dacă îl lăsam să lucreze la magazie. Împotriva voinţei mele, am fost de acord.

Ce s-a întâmplat cu tine?

Întorcându-mă dintr-o călătorie, am fost uimit să-l văd pe Michael cu părul scurt, spălat cum trebuie şi lucrând la casa din faţă. Era eficient, clienţii îl iubeau, iar el zâmbea tot timpul. În cele din urmă, după ce m-am tot uitat la el o săptămână, l-am întrebat: „Ce s-a întâmplat cu tine? ” Mi-a răspuns: „L-am primit pe Domnul. ” M-am întrebat dacă va rezista creştinismul lui Michael. În anul următor, viaţa lui a continuat să devină tot mai luminoasă. Am început să mă întreb dacă Dumnezeu mă putea schimba în felul în care îl schimbase pe Michael. Dar mi-am zis: „Nu! Dumnezeu nu a schimbat niciodată un homosexual. ” Oscilam între speranţă şi disperare.

Într-o zi, Domnul mi-a vorbit, zicându-mi: „Astăzi te vreau înapoi. ” Ştiam, fără nicio îndoială, că era vocea lui Dumnezeu. Am alergat la magazin şi l-am localizat pe Michael, gâfâind: „Tocmai am auzit ceva din partea lui Dumnezeu. Nu ştiu ce să fac! ” Nu mă mai puteam controla. Michael mi-a răspuns că avea cheile de la biserica lui şi a sugerat să mergem acolo să ne rugăm.

Un nou început

Michael m-a pus să îngenunchez pe treptele de marmură ale altarului şi m-a condus într-o rugăciune a păcătosului de douăzeci de minute! Fiindcă nu ştia nimic despre activitatea mea homosexuală, m-a făcut să mărturisesc tot felul de lucruri pe care nu le făcusem niciodată. Dar vroiam tot ce avea Dumnezeu pentru mine, aşa că m-am gândit: „Dacă trebuie să fac asta ca să mă schimb, voi mărturisi orice! ” Când rugăciunea s-a terminat, Duhul Domnului a devenit viu în inima mea. Am ieşit din biserică un om schimbat!

Când m-am dus la biserica lui Michael, oamenii şi-au exprimat dragostea faţă de mine. Mai târziu, am aflat că petrecuseră doi ani rugându-se pentru „şeful gay al lui Michael”. Iar un an şi jumătate după aceea, oamenii din biserica aceea au venit să mă vadă în fiecare zi! Monitorizarea m-a păzit de întoarcerea la stilul de viaţă homosexual.

Începutul misiunii „foştilor homosexuali”

La sugestia lui Michael, am înregistrat pe bandă o mărturie, pentru a ajunge la cei prinşi în cursa stilului de viaţă homosexual. Am hotărât să fac reclamă înregistrării în cel mai rău-famat ziar sexual din oraş. Anunţul spunea: „Vrei să ieşi din homosexualitate? Cere înregistrarea fratelui Frank despre o modalitate centrată pe Cristos de a ieşi din homosexualitate! ” În primul an, la anunţul meu au răspuns şaizeci de oameni care vroiau să iasă din homosexualitate! Bărbaţi din propria mea biserică m-au căutat pentru a-i consilia cum să renunţe la homosexualitate. După un timp, am început să mă întâlnesc cu bărbaţii respectivi în zilele de sâmbătă.

În cele din urmă, Domnul m-a pus în legătură cu un pastor care avea nevoie de ajutor pentru consilierea homosexualilor. Deoarece era scriitor, el şi cu mine am scris o carte cu titlul Al treilea sex? [The Third Sex? ] (printre primele cărţi creştine publicate vreodată despre homosexualitate). Cartea ajungând pretutindeni în ţările vorbitoare de limba engleză, am primit aproximativ două sute de scrisori pe lună.

Deşi nu aveam intenţia de a renunţa la afacerea mea, Domnul m-a făcut să înţeleg nevoia de a intra în misiune cu program întreg. Astfel, Love In Action a început întâlnirile săptămânale ale grupurilor de sprijin.

Întâlnindu-mă cu Barbara Johnson

După scurt timp, am primit un telefon de la Barbara Johnson, o doamnă din Los Angeles, înnebunită de durere. Fiul Barbarei intrase în stilul de viaţă homosexual, dar misiunea foştilor homosexuali de acolo nu oferea ajutor părinţilor. A fost prima dată când am auzit despre o altă misiune a foştilor homosexuali, în afară de Love In Action! Intrigat, în dimineaţa următoare m-am urcat în avion şi m-am dus să-i văd.

Când m-am întâlnit cu conducătorii misiunii de acolo, ne-am întrebat dacă mai existau alte misiuni ale foştilor homosexuali. Nu ştiam cu adevărat cum să aflăm, dar am reuşit să localizăm un număr de misiuni ale foştilor homosexuali din toată lumea. Astfel, la mijlocul anului 1976, am avut prima conferinţă. Au luat parte şaizeci de oameni, reprezentând douăsprezece misiuni. Astfel a luat naştere Exodus!

Viaţa mea ocupată mă satisfăcea. Mă bucuram de muncă şi îmi iubeam biserica. Mă simţeam în siguranţă şi împlinit, capabil să mă obişnuiesc cu o viaţă confortabilă de celibat. După cinci ani, am simţit că eram gata pentru căsătorie, dar nu eram doritor să-i dedic timpul necesar. Deseori lucram la birou de dimineaţa până la miezul nopţii. Cum puteam să-i ofer unei soţii atenţia cuvenită? Nu vedeam niciun motiv convingător pentru căsătorie.

Rugându-mă pentru o soţie

Totuşi, cam prin al zecelea an de celibat, am început să mă simt inconfortabil cu viaţa mea de bărbat celibatar. Simţindu-mă foarte singur, m-am rugat pentru o tovarăşă de viaţă. În acea perioadă, echipa Love In Action a ţinut un seminar în Eugene, Oregon. Am remarcat o doamnă care sponsoriza evenimentul, aflată de cealaltă parte a încăperii, vorbind repede cu un grup de oameni. Am gândit: „Ce hiperdoamnă! Nu cred că vreau să am de-a face cu ea! ” Aşa că am păstrat distanţa. Am simţit, destul de sigur, că nu vroiam să o cunosc niciodată!

Un an şi jumătate mai târziu, am vizitat Los Angeles cu Chris Medcalf de la misiunea Exodus din Londra. Ne aflam în drum spre Disneyland şi ne oprisem acasă la Barbara Johnson ca să luăm nişte călători. Barbara mi-a spus că era obligată să ducă o vizitatoare la Disneyland, dar nu avea timp. Efectiv i-aş fi făcut o favoare dacă aş fi putut lua pe acea doamnă cu noi.

Perspectiva nu mă încânta, dar nu erau prea multe lucruri pe care nu le-aş fi făcut pentru Barbara. Aşa că am spus: „Da. ” Ne-a prezentat pe mine şi pe Chris Anitei (pe care nu aveam idee că o întâlnisem la seminarul Barbarei cu o zi în urmă şi, cu atât mai puţin, că era femeia pe care o evitasem cu grijă în Eugene! ). Anita a făcut o mulţime de glume şi a însufleţit întâlnirea. M-am bucurat pe deplin de compania ei şi m-am temut de clipa când ziua avea să ia sfârşit.

În ziua următoare, Chris şi cu mine ne-am întors acasă la San Rafael, iar eu m-am cufundat în presiunile de zi cu zi ale misiunii. Amintirea acelei zile relaxante a pălit, până când Barbara m-a sunat pentru a-mi spune că aparent Anita mă plăcuse. Încântat, m-am gândit: „O femeie chiar mă «place»! Probabil că am făcut ce trebuie! ” Dar calm, i-am spus Barbarei că nu-mi aminteam să fi avut o zi mai bună ca aceea. Am rugat-o să-i spună Anitei că şi mie îmi plăcuse foarte mult de ea.

O lună sau cam aşa ceva mai târziu, Barbara m-a sunat din nou. A spus că ea şi încă patru femei veneau în nord ca să mă viziteze. Cum munca mea până noaptea târziu la biroul misiunii Love In Action nu-mi dăduse niciodată motiv pentru a-mi mobila casa, mi-am pregătit cu frenezie apartamentul, pentru ca ele să aibă aibă parte de o şedere confortabilă. Dar când am vorbit ulterior cu Barbara, a devenit clar că numai Anita putea să vină în vizită. Am intrat în panică. Cum va suna asta? ! „Directorul unei misiuni a foştilor homosexuali găzduieşte o femeie necăsătorită în apartamentul său de curând mobilat! ”

Lori Thorkelson, o doamnă din personalul misiunii mele, mi-a venit în ajutor, fiind de acord să stea cu Anita în camera de oaspeţi. Ca urmare a acelei săptămâni, Lori a întemeiat o prietenie solidă cu Anita şi a fost nepreţuită în a mă ajuta ca relaţia mea romantică să decurgă bine. (Mai târziu, când m-am dus în Europa pentru trei luni, i-am lăsat o mulţime de cărţi poştale lui Lori ca să i le trimită Anitei la fiecare câteva zile, pentru ca Anita să ştie că mă gândeam la ea. )

Dragoste la prima vedere

Pentru Anita, a fost dragoste la prima vedere. S-a îndrăgostit întru totul de Love In Action. Iubea tot personalul şi munca pe care o făceau ei. Vroia să ia parte la toate. A plâns tot drumul spre gară. Avea să dureze până ce dragostea Anitei pentru mine să devină ca dragostea ei pentru Love In Action!

Într-o noapte târziu, Anita m-a sunat şi mi-a spus că vroia să mă vadă. Am sugerat să se urce în maşină şi să conducă până la San Luis Obispo, la jumătatea distanţei dintre Los Angeles şi San Francisco. A fost puţin surprinsă că am fost atât de impulsiv, dar nu vroia să acţioneze sub impulsul momentului. Aşa că am fost de acord să ne întâlnim acolo în câteva zile. Întâlnirea a inaugurat o serie de lungi călătorii cu maşina până la jumătatea distanţei dintre noi (o călătorie cam de cinci sute de mile pentru fiecare dintre noi).

În acele ocazii, am avut multe discuţii semnificative despre căsătorie. Împlinisem deja cincizeci şi cinci de ani, ceea ce mă făcea să am îndoieli cu privire la consumarea căsătoriei noastre. Am hotărât că o viaţă împreună era mult mai bună decât relaţia noastră la mare distanţă. Ne vom avea unul pe celălalt, iar asta avea să ne fie de ajuns. (După cum s-a dovedit, îngrijorările mele au fost neîntemeiate. )

În noiembrie 1984 ne-am căsătorit. De atunci, am avut multe aventuri împreună, în misiunea pe are o făceam la nivel mondial. În 1990 am plecat la Manila, în Filipine, unde am întemeiat o altă misiune a foştilor homosexuali. După câţiva ani, ne-am întors acasă în California, lăsând Bagong Pag-asa pe mâinile capabile ale filipinezilor. Apoi am luat totul de la început – pornind de la zero New Hope Ministries!

Căsătoria a fost mai bună decât cele mai mari aşteptări ale noastre. Iar luna noastră de miere continuă!

[Frank Worthen, From Being Different to Making a Difference. Copyright © 2004 Frank Worthen. Tradus şi publicat cu permisiune. ]

Clic aici pentru o altă mărturie a lui Frank Worthen!

Clic aici pentru mărturia soţiei lui Frank Worthen, Anita!