Bună, sunt sora lui Rodney şi l-am iubit foarte mult. Sunt cea mai mare în familia noastră cu nouă copii. Sunt optsprezece ani diferenţă între cel mai mare şi cel mai mic dintre noi. Rodney era cu nouă ani mai mic decât mine, ceea ce îl plasa la mijloc. Am auzit spunându-se că fraţilor mijlocii le lipseşte atenţia de care au nevoie. Într-o familie atât de numeroasă ca a noastră, era uşor să fii trecut cu vederea, indiferent al câtelea erai.

Fiind cea mai mare, mi s-au dat multe responsabilităţi în casă, mai ales pentru că şapte dintre cei nouă copii sunt băieţi, iar părinţii mei avea păreri cam demodate despre munca „femeii”. Astfel am devenit o imagine a mamei pentru cei mai mulţi dintre fraţii mei. Nu mi se îngăduia să-i disciplinez – Domnul ştie că ne-am primit toţi partea oricum – dar îi puteam iubi şi puteam primi dragoste de la ei în schimb. Ca unui om fără apă, rătăcit zile întregi în deşert, îmi făcea multă plăcere dragostea specială pe care numai copilaşii o dau, atât de deschis şi sincer, celor în care au încredere.

Rodney avea nişte probleme de sănătate, ceea ce însemna că primea mai mult din atenţia mea individuală decât ceilalţi. Când avea şapte ani a vomitat sânge – inflamaţie a stomacului, a zis medicul. Pentru un timp, a trebuit să urmeze o dietă foarte strictă. L-am iubit, l-am crescut şi l-am îngrijit.

Când Rodney avea nouă ani, eu m-am căsătorit. Rodney a devenit total neascultător de părinţi. Indiferent cât de mult îl băteau, nu se conforma. Au început să-l trimită să stea cu mine pentru perioade din ce în ce mai lungi. Când era cu mine, Rodney nu avea niciodată izbucniri de furie. Ne iubeam şi ne respectam unul pe celălalt şi, deşi eram mai mare, îl tratam în mare parte ca pe un egal. Iar el, asemenea celor mai mulţi dintre noi, tânjea după dragoste şi acceptare.

Când Rodney avea cam şaisprezece ani, mi-a spus că era homosexual. Dragostea mea pentru el nu s-a schimbat niciodată. Pe vremea aceea nu eram creştină, deci nu ştiam că homosexualitatea îl putea ţine pe Rodney departe de Împărăţia lui Dumnezeu. După divorţul meu de tatăl copiilor mei, Rodney şi cu mine obişnuiam să mergem la fast-foodul din apropierea locului unde stăteam şi să privim bărbaţii drăguţi care treceau. Cred că s-ar putea spune că eram ca „surorile”.

Apoi, la vârsta de treizeci şi cinci de ani, m-am căit de păcatele mele şi am acceptat adevărul cu privire la Cine este Cristos, şi am început călătoria pe calea cea îngustă care duce în Împărăţia lui Dumnezeu. Lăudat să fie Dumnezeu! El m-a iubit în ciuda a tot ceea ce fusese în viaţa mea înainte şi erau multe de iertat în ea.

De-a lungul anilor, cum se întâmplă cu fraţii, treptat ne-am îndepărtat, am mers fiecare pe drumul lui, el într-o parte a statului, eu în cealaltă. Când am devenit creştină, separarea dintre noi s-a accentuat puţin, nu pentru că ne iubeam mai puţin, ci doar pentru că vieţile noastre erau atât de diferite. Când ne vedeam sau când vorbeam la telefon, eu depuneam mărturie, el era receptiv. Domnul mi-a arătat devreme că dacă cineva nu este receptiv, nu este de niciun folos să-l forţezi. Numai o inimă care pregătită de Duhul Sfânt poate primi adevărul.

Când Rodney avea treizeci şi şase de ani, am primit un telefon de la el. Vroia să ştie ce trebuie să faci ca să mergi în cer. L-am întrebat dacă el crede că Biblia este 100% adevărată şi mi-a spus că da. Apoi i-am zis că trebuia să-I mărturisească lui Dumnezeu că este păcătos – i-am spus că toţi suntem – şi să-I ceară lui Dumnezeu să-l elibereze de păcat în Numele lui Isus. I-am spus că Isus a venit şi a murit pentru noi, pentru păcatul nostru.

Spre surpriza – şi marea mea bucurie – Rodney s-a căit de păcatele lui şi L-a primit pe Cristos chiar atunci, la telefon. În acel moment, m-am întrebat dacă ar trebui să-i spun lui Rodney despre homosexualitate, dar am simţit clar Duhul spunându-mi să aştept. Era perfect din punctul meu de vedere; oricum nu aveam nicio dorinţă să-i spun ce are de zis Cuvântul lui Dumnezeu despre acest subiect. Rodney se apăra foarte mult şi era foarte zgomotos cu privire la dreptul lui de a fi homosexual, şi insista că s-a născut astfel. Nu mai este nevoie să spun, eram mai mult decât fericită să mă dau la o parte şi să-I îngădui lui Dumnezeu să folosească pe altcineva pentru această treabă.

În următorii doi ani, ne-am văzut unul de patru sau cinci ori şi am vorbit la telefon de câteva zeci de ori, şi i-am trimis nişte literatură creştină.

Într-o zi, la aproape doi ani după convorbirea telefonică în care mă întrebase cum să ajungă în cer, m-a sunat şi m-a întrebat dacă homosexualii pot merge în cer. Cât încercasem să evit acea întrebare, spunându-I lui Dumnezeu că eu credeam că El va pune pe altcineva să-i vorbească lui Rodney despre acest subiect!

I-am răspuns lui Rodney că putea găsi răspunsul în Biblie. A întrebat de ce nu-i puteam spune pur şi simplu; i-am zis că mai bine citeşte el singur. Mi-a zis: „Tu ştii, aşa că de ce nu-mi spui exact? ”, deci m-am adunat toate puterile pentru explozia secolului şi i-am spus cu cuvintele mele: „Un bărbat sau o femeie nu trebuie să se depărteze de ceea ce este natural şi să se îndrepte spre ceea ce este împotriva naturii. Dacă un bărbat se culcă cu un bărbat, este o urâciune pentru Domnul. Cei care fac astfel de lucruri sunt demni de moarte, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu…” (1 Corinteni 6: 9-10, Romani 1: 26-28, 32, Levitic 18: 22, 20: 13)

Uneori, când poate credem că avem cea mai grozavă credinţă, Domnul ne arată cât de mică este ea în realitate. Dumnezeu trimisese deja pe Cineva care să-i vorbească lui Rodney despre homosexualitate. Când Rodney s-a căit de păcatele lui şi a acceptat Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind 100% adevăr, şi a cerut eliberare, Duhul Adevărului a intrat în inima lui Rodney şi a început o lucrare în el, care n-ar fi putut fi făcută de un simplu om.

Întristarea care vine de la Dumnezeu mântuieşte sufletele. Dacă i-aş fi spus lui Rodney (fără călăuzirea Duhului) că homosexualitatea este păcat, poate că ar fi încercat să-şi schimbe stilul de viaţă pentru mine. A fost crucial ca Rodney să ajungă la cunoaşterea adevărului printr-o convingere venită de la Duhul Sfânt. Cuvintele mele ar fi fost doar vorbe goale care nu puteau salva; dar prin acceptarea de către Rodney a convingerii de la Duhul Sfânt, cuvintele lui Dumnezeu au prins viaţă în inima lui şi au adus viaţă în sufletul lui.

Prin cuvintele mele, Rodney poate că ar fi fost cumva în stare să cureţe partea de afară a paharului. (Matei 23: 25) Poate că ar fi fost în stare să pară creştin, dar adevărata circumcizie este cea a inimii şi numai Duhul Adevărului poate curăţi inima. Odată ce inima este convinsă de adevăr, trupul va fi şi el.

Duhul Sfânt l-a convins – l-a convins pe Rodney că era păcătos, aşa cum suntem noi toţi. În cei doi ani de când Rodney a acceptat Cuvântul lui Dumnezeu ca adevăr, până ce m-a întrebat dacă homosexualii pot merge în cer, Duhul Sfânt a lucrat pocăinţă minunată în inima şi mintea lui. Şi, cu siguranţă, El nu a avut nevoie de ajutorul meu. L-am lăudat însă că mi-a îngăduit să văd lucrarea pe care numai El o poate face în inimile oamenilor care se căiesc.

Când Duhul l-a călăuzit pe Rodney la adevăr, nu a avut loc o explozie, aşa cum mă aşteptasem, nici mânie, nici măcar scuze. El m-a întrebat doar: „Ce pot să fac referitor la asta? ” I-am spus că trebuie să-I mărturisească lui Dumnezeu că ştie că homosexualitatea este un păcat şi să-I ceară lui Dumnezeu să-l elibereze de el. I-am spus că dacă va crede cu adevărat, Dumnezeu o va face.

Din nou, spre surpriza mea, Rodney a părut să nu aibă nevoie de timp de gândire, ca şi cum decizia lui fusese deja luată – şi sunt sigură că, la un anumit nivel, probabil că fusese. După cum spune Scriptura: „Pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu! (Matei 10: 32) Chiar dacă Rodney nu era conştient de aceasta, era ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar dacă citise numai puţin din Biblie, Duhul Sfânt îl conducea.

Şi din nou, chiar la telefon, fratele meu – care îmi devenise cu adevărat frate – a mărturisit că homosexualitatea este un păcat şi I-a cerut lui Dumnezeu să-l elibereze de el. Rodney a continuat mărturisind că avea o dorinţă sexuală foarte puternică şi că dorea ca Dumnezeu să facă, pur şi simplu, să nu mai poată face sex.

La două luni după aceea, Rodney m-a sunat devreme într-o dimineaţă şi era foarte bolnav. (Rodney suferea de astm foarte sever, ca şi de alte câteva probleme de sănătate. Lua inhalatori, plus steroizi pentru astm ceea ce, bineînţeles, i-a provocat alte probleme de sănătate. ) L-am convins să meargă la spital, unde i-au făcut nişte teste şi au zis că avea pneumonie. Era grav şi au spus că vroiau să-i pună un tub în gât pentru a-l ajuta să respire. Bineînţeles că era speriat.

Din cauza pneumoniei citomegalovirale şi pentru că era homosexual, presupunerea firească a fost că avea SIDA. M-a sunat şi mi-a spus că ei credeau că avea acea boală îngrozitoare, şi am plâns împreună. Era aşa de speriat şi mi-a spus că nu vroia să moară. Mă simţeam atât de inadecvată. Tot ce am putut spune a fost că nu va muri până ce Dumnezeu nu-l va pregăti pentru asta. Deşi ca om mă simţeam inadecvată, cuvintele pe care le-am rostit erau adevărul. Pregătirea pentru călătoria noastră în Împărăţia lui Dumnezeu începe în clipa când acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu ca adevăr total, iar procesul continuă cât trăim.

Rodney a decis să accepte să-i pună un tub în gât. Nu am realizat că odată ce făceau asta, nu va mai putea vorbi. În primele două săptămâni l-au ţinut atât de sedat, încât nu cunoştea pe nimeni.

Doamne, cum i s-a răspuns rugăciunii lui Rodney! Fusese eliberat (fizic) de homosexualitate, rugămintea lui din inimă ca Dumnezeu să facă astfel încât să nu poate face sex, nu a rămas fără răspuns. Cu siguranţă nu era într-o stare – sau într-un loc – în care să facă sex. (În sens spiritual, Rodney a fost curăţit de toată nedreptatea în ziua în care a acceptat Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind 100% adevăr şi I-a cerut lui Isus să vină în inima lui şi să-l elibereze. )

După ce Rodney a acceptat adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt l-a convins pe Rodney că homosexualitatea este păcat. Dumnezeu nu l-a făcut pe Rodney bolnav, el avea deja probleme serioase de sănătate. Poate că de aceea era atât de disperat să se pună în ordine cu Dumnezeu. Deoarece era atât de bolnav, cred că Dumnezeu a folosit boala ca răspuns la rugăciunea lui Rodney pentru eliberare (fizică).

L-au testat pe Rodney în trei rânduri pentru SIDA, în timp ce era internat în spital. Testele au fost toate negative. Colegul lui de salon, în vârstă de cincisprezece ani, era îngrozit că ar putea avea şi el ce avea Rodney, aşa că am sunat şi am vorbit cu medicul lui Rodney, care m-a asigurat că nu avea SIDA. Cel puţin a fost scutit de tortura înceată a morţii din cauza SIDA.

Rodney se afla în spital de aproape o lună. Ni s-a spus că va fi probabil dus în curând la un mic spital particular, unde urma să fie conectat la un ventilator pentru respiraţie pentru tot restul vieţii. Nu era ceva ce i-ar fi plăcut foarte mult, dar cui i-ar fi plăcut?

Convorbirea telefonică pe care am avut-o cu Rodney anterior introducerii tubului pentru respiraţie s-a dovedit a fi ultima noastră convorbire – cel puţin în viaţa aceasta. În ziua de 7 ianuarie 1993, s-a rupt o venă în gâtul lui Rodney, iar eu cred cu adevărat că îngerii lui Dumnezeu l-au întâlnit pe Rodney în pragul morţii şi l-au dus în sânul lui Avraam, unde doarme în pace (este mort) „în Cristos”, aşteptând învierea celor drepţi, când Cristos Se va întoarce pentru copiii Săi. (Luca 16: 22, 1 Corinteni 15: 21-23, 1 Tesaloniceni 4: 16)

Rodney ar fi vrut să fac cunoscută povestea pocăinţei lui, fiindcă ar fi vrut ca toţi oamenii, de oriunde, să ştie că niciunul dintre noi nu este destul de bun în el însuşi, pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar ar fi vrut şi ca povestea lui să fie înregistrată, pentru toţi cei care vor să asculte că niciunul dintre noi nu este atât de rău, încât Dumnezeu să nu-l poată salva, cu condiţia să creadă şi să primească eliberarea (Adevărul).

[Rodney Was Gay, and God Loved Him Anyway. Copyright © 2001 Ava. Tradus şi publicat cu permisiune. ]