Provin dintr-o familie cu cinci copii, eu fiind cel mai mic. Ca toţi tinerii care îşi caută un model de urmat mai întâi în familie, şi eu am căutat unul, dar în familia mea nu am găsit. De fapt, îl căutam în tatăl meu, dar el nu a dat şi nu a ştiut să fie un bun exemplu. Relaţia dintre noi, ca tată şi fiu, a fost una deficitară, deoarece era alcoolic. Încă de mic îmi amintesc de pornografia pe care o consuma, lucru care m-a afectat foarte mult şi mi-a deschis curiozitatea pentru sexul masculin. După vizionarea unei scene pornografice, am simulat o partidă de sex cu unul dintre colegii de la grădiniţă, în sala de mese.

Pe la vârsta de cinci ani, un coleg de-al fratelui meu m-a provocat să fac sex oral cu el, în schimbul unei ciocolate. Nu am acceptat provocarea, chiar dacă doream să primesc ciocolata şi să-i văd sexul. Acest fapt a influenţat mult orientarea mea homosexuală şi a fost un început pentru întrebări chinuitoare: „De ce m-a abordat tocmai pe mine? De ce sunt curios cu privire la sexul masculin? Sunt oare diferit? Sunt homosexual? ”

Fiind mezinul, dormeam cu părinţii şi asistam deseori la relaţia intimă dintre ei. În mintea mea de copil actul părea a fi un viol, ceea ce mi-a produs dezgust faţă de relaţia sexuală şi m-a îndepărtat total de tatăl meu. Mi-am propus să nu fiu ca el, am adoptat-o pe mama ca model de viaţă şi îmi spuneam: „Dacă ea va muri, voi muri şi eu! ” Din acel moment nu am mai avut probleme, nu mi s-au mai făcut propuneri sexuale, dar curiozitatea pentru sexul masculin a rămas.

Ciudat era că atât la grădiniţă, cât şi la şcoală, primeam roluri de fetiţe, cu îmbrăcăminte specifică. Mă obişnuisem atât de mult, încât probam toată garderoba mamei în lipsa ei, încât uneori chiar şi la joacă eram în rochiţă.

Pe la zece ani am început să mă autosatisfac frecvent, consumând pornografia fraţilor mei, care făceau acelaşi lucru. Un an mai târziu mama a decedat, chiar dacă mă rugasem lui Dumnezeu să nu o ia. Odată cu ea „am murit” şi eu, după cum hotărâsem. Cea mai bună prietenă a mamei, o a doua mamă pentru mine, m-a luat la ea acasă pentru trei luni, timp în care nu am mai consumat pornografie şi nu m‑am mai autosatisfăcut. Când m-am întors acasă, am reînceput să mă autosatisfac, la fel ca tatăl şi fraţii mei. Tot atunci, fiind depresiv, tânjind după afecţiune, am încercat de mai multe ori să mă sinucid.

La şcoală eram marginalizat de băieţi şi mă înţelegeam foarte bine cu fetele. Cu toate acestea, simţeam atracţie şi faţă de băieţi, ca şi faţă de fete. Era secretul meu, despre care nu ştia nimeni.

Anii au trecut, iar eu m-am adâncit tot mai mult în aceste obişnuinţe, care de acum îmi aduceau numai remuşcări şi vinovăţie. La treisprezece ani am venit la şcoală în oraş unde, din cauza înfăţişării şi comportamentului meu efeminat, mi s-au făcut din nou propuneri sexuale. Dumnezeu nu a permis să fiu violat, în schimb am fost marcat psihic, iar întrebările din trecut au revenit. Am început să caut răspunsuri peste tot unde aveam acces, în mass-media, în cărţi şi pe internet.

În căutarea mea, am găsit răspuns la Dumnezeu. Printr‑un creştin am aflat că Domnul Isus a murit pentru păcatele mele şi că puteam scăpa de vinovăţie. Am studiat împreună Sfânta Scriptură, L-am invitat pe Isus în viaţa mea, iar El mi-a luat povara păcatelor. Am fost eliberat pentru o perioadă lungă de timp de tot ceea ce însemna pornografie şi autosatisfacere. A fost minunat!

Dar pentru că şi Satan există, minciuna lui că sunt homosexual a revenit. Propunerile sexuale au continuat, dar de fiecare dată Dumnezeu a fost Cel care m-a protejat, iar din momentul în care am devenit creştin am folosit fiecare ocazie pentru a împărtăşi Evanghelia şi faptul că Dumnezeu îi iubeşte pe homosexuali, dar condamnă practicarea homosexualităţii.

Acum înţeleg versetul: „Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8: 28), adică toate lucrurile ciudate prin care am trecut mă ajută să-i înţeleg pe cei care se confruntă cu ele şi să le pot aduce vestea bună a eliberării.

Am învăţat de la alţi bărbaţi creştini cum să fiu un bărbat adevărat, luptând neîncetat cu atracţiile homosexuale. Deşi ele nu au dispărut, acum, la douăzeci şi patru de ani, sunt soţ şi tată. Sunt fericit şi doresc să fiu un exemplu demn de urmat pentru copiii mei, iar prin puterea lui Dumnezeu, un ajutor pentru tinerii care se confruntă cu homosexualitatea.

[Gabriel şi soţia lui şi-au făcut un obicei din a se duce la conducătorii bisericii când el vizionează pornografie homosexuală, pentru a primi sprijin ca să-şi învingă adicţia. ]