Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. (Psalmii 23:4)

Credinţa creştină nu este doar drumul strălucit al minunilor şi al cântecelor de biruinţă, ci şi tăcerea Ghetsimanilor sau a Golgotei. Nu ar trebui să uităm niciodată că Dumnezeu nu le-a promis copiilor Săi o altfel de cale decât cea sfinţită de însăşi paşii Săi.

Istoria bisericii creştine stă mărturie că oricine vrea cu adevărat să fie ucenicul Domnului Isus trebuie să calce pe urmele Sale. Persecutaţi de fraţii lor iudei sau de romani, batjocoriţi de păgâni, condamnaţi la moarte şi sărăcie de o societate însetată de pâine şi sânge, creştinii le împărţeau cu plăcere pâinea vieţii tuturor celor ce voiau să o primească.

Departe de a fi doar un eveniment al experienţei primilor creştini, persecuţia a însoţit întreaga istorie a bisericii. Dar, dincolo de norii înneguraţi ai acuzatorilor, cei credincioşi puteau vedea chipul de lumină al veşniciei.

Experienţa lui John Bunyan este tipică pentru fiecare creştin persecutat. Astfel, „într-o temniţă dezgustătoare, plină de desfrânaţi şi criminali, John Bunyan respira atmosfera cerului”. (TV, p. 207)

Încercarea credinţei nu este mijlocul prin care să arătăm câtă putere avem noi, nici o sursă de laude nesfârşite despre credincioşia noastră, ci dovada puterii şi a călăuzirii divine, mărturia iubirii adevărate.

Dacă, astăzi, negura îndoielii sau viforul ameninţărilor caută să-ţi tulbure drumul către cer, ridică-ţi ochii şi priveşte slava de dincolo de nori, respiră atmosfera veşniciei şi spune-le tuturor că Dumnezeu este dragoste şi aici, şi acum!

Pe 28 noiembrie 1628, s-a născut în Anglia John Bunyan. În 1655, după ce L-a căutat cu ardoare pe Dumnezeu, a devenit diacon şi a început să predice. În 1660, a fost închis pentru că predica fără licenţă şi, timp de 12 ani, a stat în temniţă, predicându-le condamnaţilor şi cântându-le la o vioară improvizată. Aici a conceput cea mai cunoscută carte a sa – Călătoria creştinului. A fot eliberat în 1672 şi a continuat să predice şi să scrie cu acelaşi zel. A murit în 1688.

Adrian Neagu, pastor